Muzica și datoria educației! Părerea sociologului Gelu Duminică în contextul scandalului Untold: „De vină sunt valorile societății”
De unde pornește educația? Începem o dezbatere crucială alături de sociologul Gelu Duminică, explorând impactul artiștilor din industria muzicală asupra tinerilor, dar și datoria educării noilor generații. În contextul scandalului de la Untold, în care un artist trap a fost amendat pentru versuri vulgare, interviul aduce în discuție dilemele legate de responsabilitate.
Cine se ocupă de educația copiilor?
Zilele acestea am asistat cu toții la dezbateri aprinse pe tema scandalului de la Untold, unde artistul de muzică trap, Gheboasă, a fost amendat de Jandarmeria din Cluj pe motiv că a interpretat o melodie ce conținea un limbaj vulgar. Colac peste pupăză, o ședință CNA ne-a atras atenția după ce consiliul a făcut o sesizare către YouTube cu privire la câteva melodii ce nu prezentau restricție de vârstă ale unor artiști de muzică trap autohtoni.
Pe acest fond industria muzicală a răbufnit și, pe lângă disriminare și rasism, artiștii acuză îngrădirea libertății de exprimare. Asta în timp ce părinții sunt revoltați că societatea nu oferă modelele morale de care cei mici au nevoie. Astfel, pe umerii cui pică educarea copiilor? Într-un interviu pentru Click!, sociologul Gelu Duminică a oferit răspunsuri clare privind una din cele mai importante teme din țara noastră.
Cine este de vină pentru că atât de mulți copii și adolescenți au participat la acel concert?
Din punct de vedere legal, din punct de vedere moral, principalul responsabil este organizatorul. Adică organizatorul știa foarte bine ce tip de muzică și ce tip de mesaje promovează artiștii pe care îi cheamă. În momentul în care a chemat și artiști care promovează astfel de mesaje, teoretic și-a asumat mesajul, nu? Doi, obligația legală este a organizatorului. Adică în conformitate cu legea, organizatorul trebuie să facă tot ceea ce ține de el astfel încât tinerii să nu fie expuși la mesaje obscene, să nu consume alcool și să nu consume tutun. Nu li s-a vândut alcool, nu li s-a vândut tutun, dar li s-a vândut, pentru că intrarea a fost pe bază de bilete, mesaje obscene.
„Rolul nostru este de a filtra ce consumă copiii și adolescenții noștri”
Este și vina părinților?
Nu știu dacă este chiar vina părintelui că l-a trimis la festival. La festival, nu uitați, sunt șapte scene. Eu ca părinte nu am de unde să știu la ce scenă se duce. Eu mă aștept ca al meu copil să nu aibă acces la lucruri care sunt contrare legii și care îi dăunează grav moralei, sănătății mintale, comportamentale.
Pe de cealaltă parte, vorbim de o responsabilitate a părintelui în cealaltă zonă, respectiv în valori. Copiii aceia știau versurile, toți ați văzut, cel puțin în imaginile pe care eu le-am văzut, marea majoritate a adolescenților spuneau versurile cuvânt cu cuvânt. Asta înseamnă că ei ascultaseră melodiile înainte. Nu numai că le-au ascultat, le-au ascultat pe repet, pentru că memorarea nu se întâmplă așa, asculți o dată la mișto și memorezi. Asta înseamnă că acei copii au avut acces la mesajele acestea și în spațiul lor privat, în spațiul lor non festival. Și aici, desigur, există și responsabilitatea părintelui. La ce tip de mesaje, cum reușim noi să avem un dialog cu tinerii astfel încât să avem o discuție față de ceea ce consumă? Să putem dezbate calitatea, morala, valorile muzicilor pe care le consumă. Iar faptul că acest copil stă cu căștile pe urechi și nu ne bagă în seamă, pe unii dintre noi ne acomodează pentru că avem mai mult timp pentru noi în lumea asta nebună. Numai că copilul consumă și lucruri de genul pentru că sunt la liber acum precum Youtube-ul.
Internetul ne oferă de toate la un click distanță, iar rolul nostru este de a filtra ce consumă copiii și adolescenții noștri. Așa că aici mi se pare fariseismul pentru că el consuma în spațiul privat, că nu întâmplător știa toate versurile alea. El le consuma, și le consuma la festival. „Aoleu le consuma în public”. Nașpa! Dacă nu consuma în spațiul privat, foarte probabil că nici în public să nu fi consumat sau dacă ar fi consumat, ar fi făcut-o doar așa ascultând activ, dar în niciun caz cântând alături de cântăreț mesajele alea și crezându-le poate. Responsabilitatea părintelui e mai degrabă în cealaltă parte, faptul că el a avut acces la festival la aceste lucruri nu e neapărat responsabilitatea părintelui.
Pe lângă cazul „Gheboasă” vorbim și despre artiștii de muzică trap ale căror melodii au fost sesizate către Youtube pentru că nu le-a fost aplicat filtrul de restricționare a vârstei. În acest context, artiștii respectivi au reclamat că libertatea de exprimare le-a fost condiționată. Se pune problema de așa ceva?
Libertatea are limitele ei, adică nu poți în numele libertății să spui orice și să faci orice. Adică libertatea ta se termină în momentul în care libertatea mea este încălcată Așa doar facem clipuri și o să vedem clipuri în viitorul apropiat, dau acest exemplu doar pentru a sublinia un lucru, cu oameni schingiuind alți oameni în numele libertății artistice. Nu! Sub nicio formă! Adică lucrurile astea trebuie reglementate, nu există libertatea asta atât de prost înțeleasă la noi în care poți să faci orice și poți să spui orice.
Există limite, limite date de norme, de valori, de respectul față de celălalt, de buna conviețuire, de pace socială. Adică eu nu pot să spun într-o melodie și să exemplific prin imaginea din clip cum violez femei, scuzați-mă, nu are nicio legătură cu libertatea de expresie chestia asta. Aici este o încălcare flagrantă a unei legislații și a unor valori. Adică cenzura nu înseamnă faptul că eu vin și spun că tu ceea ce promovezi este total egal. Motiv pentru care eu limitez consumul pentru că CNA-ul nu a venit și nu a spus „scoateți clipul”, ci doar „marcați-l ca atare”. Adică nu poate să aibă acces un copil de 11 ani, care are acces liber la internet, la un clip de genul acesta în care înjurătura este mai multă decât note pe portativ. Adică nu văd nicio cenzură din punctul meu de vedere, eu sunt sociolog, și cel mai bine ar putea să vă răspundă un jurist.
„Schimbarea începe cu noi. Noi ne așteptăm ca alții să ne educe copiii”
Totuși, orice copil poate să își facă un cont care să aibă vârsta setată ca major și tot va fi expus la acest clipuri și desigur, există multe alte metode prin care copilul pot avea acces la ele. Ce se poate face?
Nu asta este problema. Problema este ce valori dăm noi, cum ne educăm copiii. Discuția din această speță aici trebuie să ajungă. Repet, copiii aceia erau expuși de dinainte de festival la acele melodii. Adică pe toate sondajele pe care festivalurile, televiziunile le fac, cântăreții de trap sunt foarte sus. Nu întâmplător au zeci de milioane de vizualizări cu mesajele lor. Adică schimbarea începe cu noi. Vrem noi să avem o societate în care violența verbală față de femei, față de știu eu cine, să fie estompată? Hai să începem să ne educăm copiii în sensul acesta și hai să începem să le acordăm mai mult timp pentru că noi ne așteptăm ca alții să ne educe copiii. Nu e corect. Adică noi ce așteptăm de la artistul Gheboasă? Să vină cu mesaje de „iubește-ți țara, iubește-ți tatăl!”? Hai să ne uităm la câte vizualizări au aceste tipuri de melodii, haideți să le numim „melodii patriotice”, și câte au celelalte.
„Educația începe acasă, că de asta se numește familia factor de socializare primar”
Eu am scris despre chestia asta. Vă dați seama ce demoni trăiesc în noi sau trăiesc cu noi, încât generația asta ajunge să consume astfel de produse? Sunt demonii unei societăți aici. Adică nu putem spune că e responsabilitatea cântărețului să ne educe copiii, e doar responsabilitatea altora să ne educe copiii. Nu, educația începe acasă, că de asta se numește familia „factor de socializare primar”. Pentru că acolo îi dai atitudinele, comportamentele și valorile. Sigur, ele sunt completate de societate, dar acela este factorul secundar. Adică în momentul în care noi așteptăm doar ca societatea să ne educe și în momentul în care copilul nostru, cu ghilimelele de rigoare, nu este educat, noi găsim singurul vinovat în partea cealaltă. Este greșit. Una dintre întrebările pe care le-am primit pe această speță a fost ce voi face dacă fata mea va asculta astfel de melodii și am zis că voi face tot ce este posibil nu să nu le asculte, ci să înțeleagă că ele reprezintă răul. Pentru că nu poți să interzici să nu asculte, interzicerea nu este o soluție niciodată, pentru că tot vor asculta într-un fel sau altul.
Ideea este să internalizeze valorile binelui și să realizeze că, de fapt, acel produs, muzică, drog, violență, discriminare, este unul greșit și că nu trebuie să îl pună în practică. Răul a existat dintotdeauna. Răul și binele sunt dualitatea pe care se construiește toată dezvoltarea umană, ca să înțeleagă copilul ce este bine, trebuie să vadă și răul, dar trebuie să înțeleagă că este rău. În înțelegera faptului că acele lucruri sunt rele intervenim noi, adulții.
Ce facem atunci când noi înșine consumăm și glorificăm răul? Cum să îi spun eu copilului că ceea ce el ascultă în cazul de față ascultă este greșit? Cum să îi spun copilului că fumatul este greșit, în condițiile în care eu însumi fumez? Aici sunt lucrurile majore pe care noi trebuie să le înțelegem.
„Comportamentele se învață, nu sunt înnăscute”
Am mai spus asta, în momentul în care a trebuit să aleagă societatea între Iisus și Barabas, pe cine a ales? Pe Barabas. Adică a avut posibilitatea să aleagă între bine și rău și a ales răul. Acum cine este de vină? Logic că sunt de vină valorile societății! „Nu, că au fost manipulați!” Sigur că da! Însă nu poți să manipulezi dacă tu ești ancorat în niște valori. Comportamentele se învață, nu sunt înnăscute, dar schimbarea începe cu noi. Nu începe cu Gheboasă, nici cu școala, nici cu Biserica, ci începe cu noi!
Mi-e imposibil să nu observ că oamenii au reacționat prompt în privința cazului „Gheboasă”, însă nu au avut o reacție la fel de vehementă când a venit vorba de faptul că peste 60% dintre instituțiile de cultură sunt în pericol.
Dumneavoastră chiar credeți că este o discuție despre importanța actului cultural în România? Nu este despre asta! N-ai cum să nu vezi că pe scenele Untold au fost artiști care au promovat mesaje mult mai dure decât cele ale celui care a fost amendat. Și atunci discuția ar fi despre promovarea violenței în arta muzicală, ca să spunem așa. Dar nu a fost despre asta, a fost despre un individ.
„Să fie acesta un moment de cotitură, dar tare mă îndoiesc”
Ulterior au mai fost amendați alți patru artiști.
Au fost amendați după ce mulți dintre noi au spus „atenție!”. Definiția discriminării este tratamentul diferențial într-o situație similară. Pe scenă au fost 16 artiști care au cântat la fel sau chiar mai dur. Voi ați luat doar unul, acela spune că l-ați amendat din cauza rasismului. Atenție, că în teorie atunci când vorbim despre discriminare există un temei legal care se numește inversarea sarcinii probei. Cu alte cuvinte tu, Jandarmeria, trebuie să dovedești că nu l-ai amendat pentru că este rrom, cum a zis el, lucru pe care îl vei face foarte greu în condițiile în care doar pe el l-ai amendat.
Acum, eu nu am spus niciodată că este rasism, eu am spus că este discriminare intersecțională, în care a contat puțin și rasismul, în care a contat și apartenența sa la o categorie mai săracă, habar n-am. Însă în momentul în care vezi că din atâția inși, doar cel rrom este amendat, stai și te întrebi „este corect”? Și atunci Jandarmeria a venit și a zis stați, că mai amendăm vreo patru, iată, că nu mai e discriminare. Noi nu vorbim aici despre respectarea legii, despre vegherea asupra principiilor, despre importanța pe care noi o dăm educației corecte a copiilor noștri, pentru că dacă erau toate lucrurile astea amenda venea imediat, nu după trei zile de presiune publică fantastică. Omul acela a cântat și la Neversea și la Electric Castle, apropo acolo tot Jandarmeria mobilă Cluj era și acolo, nu s-a văzut atunci?
Doi, este din nou suceptibil de tratament diferențial. De ce în momentul în care cântă artistul străin în engleză versuri chiar mai dure, nu se întâmplă nimic când mesajul este același? 6ix9ine a concertat la Costinești la festival, 150.000 de tineri au fost, în aprilie. Vă rog frumos, vedeți versurile melodiei „Gooba”, care a fost prima melodie din playlist. Acolo este îngrozitor ce se întâmplă ca mesaj. Știți câte vizualizări are pe Youtube? Numai vreo 850 de milioane. Asta este societatea. Bineînțeles că trebuie schimbată. Să dea Dumnezeu să fie acesta un moment de cotitură, dar tare mă îndoiesc.
