Tania Popa lucrează la cel mai important proiect al ei. Visul i se va împlini: „În sfârșit!”
Tania Popa (52 de ani) face parte din serialul Atletico Textila de la PROTV, acolo unde interpretează rolul mamei lui Junior Fieraru, jucat de Matei Constantin (fiul lui Mihai Constantin), tânărul patron al echipei.
Personajul ei, Carmen Fieraru, este o femeie foarte elegantă, cu mulți bani și care este împotriva pasiunii fiului ei pentru fotbal. A fost o adevărată provocare pentru actriță să joace rolul unei femei bogate și cochete.
În viața reală, Tania Popa a fost de mică un copil independent și descurcăreț, iar în cuplu este foarte sensibilă și romantică. Îndrăgita actriță a stat de vorba cu Click! și ne-a povestit din toate câte puțin. Tania Popa este foarte fericită acum pentru că i se îndeplinește un vis: își face casă, lucrul pe care îl aștepta de ceva timp.
Tania, am fost plăcut surprinși să descoperim o nouă latură a ta, pe care nu am mai văzut-o până acum, în rolul tău din Atletico Textila. A fost o provocare pentru tine să o construiești pe Carmen Fieraru? Ce ai în comun cu ea?
Într-adevăr, în filme sau seriale, nu am mai făcut un astfel de rol. În schimb, la teatru am toate cărările bătătorite (râde). O femeie atât de bogată, fandosită și cochetă nu am mai jucat în vreun film sau serial până acum. De construit, evident că nu a fost complicat, după 30 ani de meserie făcută zi de zi. Dar mi-a făcut mare plăcere să joc și altceva pe ecran.
La fel ca ea, am tot doi copii, un băiat și o fată. Și... cam atât am în comun cu Carmen Fieraru (râde).
„Nici cu mine nu au fost de acord părinții"
Asemenea personajului tău din serial, în viața reală, ești la rândul tău mamă. Ai întâmpinat până acum situații în care copiii tăi au vrut să pornească pe drumuri cu care nu ai fost de acord? Cum ai aborda o asemenea situație?
Fata mea are 25 de ani, este la casa ei, are viața ei. Am lăsat-o să-și aleagă școala pe care a vrut-o. A început o facultate, a lăsat-o, a început alta, până și-a găsit exact ce îi place. Așa mi se pare corect. Iar dacă ar fi luat-o pe un drum cu care nu aș fi fost de acord... Până la urmă, nici cu mine nu au fost de acord părinții, când am ales actoria, dar bănuiesc că sunt mândri de mine, până în momentul de față.
La băiat încă este devreme. El face Judo de performanță, acesta e jobul lui acum. Încă nu se gândește la viitor și la ce drum va vrea să aleagă.
Ai declarat că ai fost un copil foarte independent, cum a influențat asta modul în care te raportezi la copiii tăi? Le acorzi toată libertatea sau simți nevoia să îi ghidezi?
Îmi place această întrebare! Da, am fost un copil super independent, super descurcăreț. Așa sunt și acum, așa am fost și când am plecat la 17 ani într-o altă țară. Exact așa am încercat să-mi educ și copiii. Sunt de părere că le este mult mai util să fie independenți, să se descurce, să încerce, să greșească și altă dată să nu mai facă. Așa mi s-a părut mie că e mai bine. Cu toate că acum i-aș lua în brațe, i-aș pupa, dar nu mai vor ei (râde). Îi las liberi: „Zboară, puiule, zboară!”.
„Sunt o actriță atipică”
Ce percepție greșită crezi că au cei care nu te cunosc personal despre tine?
Îmi place să zic că sunt o actriță atipică. Dacă mă vezi în viața de zi cu zi, pe stradă, în niciun caz nu ai zice că sunt o actriță care joacă și face tot felul de lucruri, care este pe covorul roșu, premiată și așa mai departe. Sunt un om extraordinar de simplu. Pentru mine, actoria este doar meseria mea, nimic altceva special. Da, într-adevăr, suntem în atenția publicului, dar asta e doar riscul meserie.
Ceva ce mă deranjează este când lumea mă cataloghează fără să mă cunoască. Mai ales în ceea ce privește originea mea. Sunt de mult prea mulți ani în țara aceasta ca cineva să se mai lege în vreun fel de țara din care vin. Invit oamenii să mă cunoască, prin orice metodă, să mă tragă de mânecă după spectacole și să vadă că sunt un om absolut simplu și normal, din toate punctele de vedere.
Ne aflăm în luna iubirii! Ești o fire romantică? Sărbătorești împreună cu soțul tău Valentine’s Day sau Dragobetele?
Da! Sunt o fire romantică! Sunt și foarte sensibilă, iar aici am un mare noroc cu soțul meu. El nu arată că e romantic, vrea să pară dur, dar nu-i așa. Este foarte atent la surprize și chestii de genul acesta. Sunt convinsă că, chiar dacă de Valentine’s Day, am fost amândoi la muncă, seara tot voi găsi un prosecco la rece. Cât despre cadouri, ne cumpărăm când vrem și ce vrem, nu așteptăm o sărbătoare. De multe ori îmi face surprize de genul: urcăm în mașină și plecăm pur și simplu. Problema este că timpul nu ne permite mereu, dar asta ne place să facem cât de des putem.
Reușiți să vă faceți timp și pentru voi doi?
Da, reușim să ne facem timp și pentru noi doi, pentru că absolut în fiecare moment al zilei, când nu suntem la muncă, noi suntem împreună. Facem escapade doar noi doi, fără copii. Încercăm să menținem flacăra asta între noi de iubire și pasiune, exact prin lucrurile acestea mărunte, când evadăm și suntem doar noi doi, ca doi adolescenți fugiți și ne facem de cap.
Recent, celebrul regizor Martin Scorsese a lăudat filmele mai multor regizori români, printre care și pe ale lui Cristian Mungiu. În filmele lui Mungiu, precum „Occident”, „Epoca de aur”, „După dealuri” sau „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, ai jucat și tu. Cum a fost pentru tine să afli că și Martin Scorsese apreciază filmele românești?
Așa cum au spus și actorii de la noi de la teatru, e ca și cum deja am luat premiul Oscar, dacă un om ca Martin Scorsese vorbește despre noi. Când spun „despre noi”, mă refer la industria filmului românesc. Este foarte tare să primești o asemenea recunoaștere!
Bineînțeles, sper să ajungem și la Oscar, într-un final. Acum... să nu aștepte toți să fac eu acel film, care va ajunge acolo... Glumesc! (râde)
Ți-ai dorit vreodată să joci și în filme din străinătate?
Am jucat în două filme alături de Wesley Snipes. Bineînțeles, remarc filmele în care am avut un rol și i-am dat replica lui Wesley. Îmi place să joc și pentru străini și pentru noi. Am jucat și în mai multe co-producții cu străini. Pentru mine, e foarte tare în orice film!
În ce proiecte te putem vedea pe viitor?
În momentul de față, joc în 15 spectacole, la mai multe teatre din București. Două piese sunt în pregătire la Teatrul Național, regizate de Victor Ioan Frunză – este o bucurie să lucrez cu el. Desigur, aștept cu nerăbdare și un nou sezon Atletico Textila, dacă va fi cazul. Abia aștept să îmi fac din nou unghiile roși și tunsoarea de fițe.
În continuare se lucrează la scenariile filmelor pe care vreau să le fac. Pe lângă toate acestea, am un proiect foarte important în viața mea acum: ne facem casă, în sfârșit! (râde) Așa că, proiecte sunt!
