Interviu cu Prof. Dr. Victor Costache: ce este insuficiența mitrală și când trebuie mers la medic
Unul dintre principalele simptome ale insuficienţei mitrale este oboseala cauzată de activităţi obişnuite. Tocmai din acest motiv, este recomandată o ecografie cardiacă periodică după vârsta de 30 de ani pentru identificarea din timp a unei potenţiale afecţiuni, după cum spune Prof. Dr. Victor Costache: medic primar chirurgie cardiovasculară la Spitalul Clinic SANADOR.
Ce este insuficienţa mitrală?
Prof. Dr. Victor Costache: „Una dintre cele mai importante valve ale inimii, valva mitrală, care se găseşte în interiorul organului, îşi pierde capacitatea de a se închide perfect şi apare o regurgitare.
Este foarte important să facem diferenţa între insuficienţa mitrală minoră sau moderată şi cea severă sau torenţială, care trebuie tratată chirurgical. Sunt foarte multe persoane care pot suferi de insuficienţă cardiacă de un anumit grad – minoră sau chiar moderată – care sunt absolut asimptomatice şi îşi pot desfăşura activităţile şi nu vor avea nevoie de nicio procedură cardiovasculară.
În schimb, atunci când insuficienţa mitrală devine severă, valva nu se mai închide deloc şi sângele refulează înapoi spre circulaţia pulmonară, iar pacienţii pot prezenta multiple complicaţii: de la edem pulmonar acut la insuficienţă cardiacă care se instalează progresiv şi, în unele cazuri, chiar moarte subită.
Ceea ce este important de ştiut pentru pacienţii din România este că insuficienţa mitrală, chiar şi atunci când este severă, se poate trata foarte bine şi aceste proceduri se pot face endoscopic, minim invaziv. Nu mai vorbim de acea chirurgie pe cord deschis care înspăimântă pe toată lumea.
În Centrul de Boli Cardiovasculare din Spitalul Clinic SANADOR, această intervenţie este realizată exclusiv endoscopic, în 100% din cazuri, fără deschiderea sternului, ceea ce permite o recuperare rapidă a pacienţilor cu un impact chirurgical minim. Atunci când este corect tratată, iar în majoritatea cazurilor această patologie se poate repara, este foarte important ca pacientul să beneficieze de o plastie de valvă mitrală într-un centru specializat.
Când chirurgul reuşeşte să transforme această insuficienţă mitrală severă într-o insuficienţă mitrală de gradul 1 sau 2, rezultatul este foarte bun, pacientul devine asimptomatic, este stopat procesul de evoluţie a cordului spre insuficienţă cardiacă şi pacientul va avea o viaţă absolut normală şi o speranţă de viaţă corespunzătoare vârstei lui.
Ecografie cardiacă obligatorie după 30 de ani
De ce apare şi cum se manifestă? Când este momentul ca o persoană să meargă la medic?
Dacă boala nu este tratată, duce spre insuficienţă cardiacă, iar persoana nu va mai avea nicio activitate socioprofesională. Dacă va fi tratată corect, iar tratamentul corect este în majoritatea cazurilor plastia mitrală realizată video asistat şi endoscopic, pacientul reveni la normal şi nu va avea nici măcar nevoie de tratament anticoagulant, care poate fi complicat.
Este foarte important de ştiut că, în cele mai multe cazuri, insuficienţa mitrală este asimptomatică. Din cauza faptului că pacienţii sunt asimptomatici, consultă rareori un medic. De multe ori, se schimbă gradul de toleranţă la efort şi atunci pacientul începe să simtă o uşoară oboseală la activităţi fizice frecvente.
De exemplu, dacă urcatul scărilor devine mai dificil, este bine de consultat urgent un medic cardiolog. Unor pacienţi li se rup anumite cordaje care ancorează valva mitrală, iar această ruptură survine de cele mai multe ori acut, iar majoritatea simt acest moment – instaurarea unei oboseli progresive, cu stare de rău. Această schimbare a felului în care conştientizăm oboseala la activităţi curente este foarte importantă.
Sunt oameni mai predispuşi la această ruptură de cordaje?
Unele persoane au o predispoziţie – slăbiciune în colagenul structural care se găseşte în organismul nostru, care dă anumite boli. Primul semnal de alarmă este această oboseală care survine în urma unui efort normal. Examenul cel mai rapid care pune diagnosticul în aproape 100% din cazuri este ecografia cardiacă transtoracică, un examen neinvaziv.
Cât de des trebuie să facem această ecografie?
Este bine ca, după vârsta de 30 de ani, chiar dacă nu avem simptome, să facem o ecografie cardiacă. Dacă simţim că obosim mai frecvent, că avem dureri în piept sau orice alt simptom, trebuie să o facem indiferent de vârstă.
Noua tehnologie pentru proceduri minim invazive endoscopice
Cum a evoluat această intervenţie minim invazivă de tratare a insuficienţei mitrale de-a lungul timpului?
La Spitalul Clinic SANADOR s-a dezvoltat un centru de excelenţă în tratamentul bolilor cardiovasculare şi, în special, în tot ce este patologie valvulară. Nu există pacient care să aibă nevoie de procedură valvulară care să nu fie abordată minim invaziv, fără deschiderea sternului.
Am asistat la o revoluţie în domeniul medicinei cardiovasculare. Această chirurgie, în alte domenii, a debutat în anii ’90. Ţin minte că eram la un stagiu în Marea Britanie, la Oxford, în 1997, şi chirurgii cardiovasculari asistau la această explozie a tehnicilor minim invazive.
Profesorul meu, Stephen Westby, a invitat majoritatea liderilor de opinie din chirurgia cardiovasculară mondială – prof. Tirone David din Canada, prof. Adams din New York, prof. Carpentier din Paris, dar şi alţii – şi a făcut o conferinţă de consens în domeniul chirurgiei cardiovasculare şi tranziţia acestei specialităţi spre chirurgia cardiovasculară minim invazivă. Am fost impresionat. Eram în ultimul an al Facultăţii de Medicină.
Din păcate, concluziile acestei conferinţe au fost că patologia cardiovasculară este mult prea complexă pentru a putea fi abordată minim invaziv. Au mai trecut aproape 10 ani până când au început să fie realizate aceste proceduri în domeniul nostru, au trebuit dezvoltate mai mult tehnicile de circulaţie extracorporală, instrumentele au fost adaptate pentru proceduri cardiovasculare minim invazive.
În prezent, avem ceea ce ne trebuie şi, personal, am demarat aceste intervenţii în 2008. Echipa pe care o coordonez are peste 1.000 de intervenţii de proceduri cardiovasculare minim invazive la activ. Putem trata nu numai insuficienţa mitrală, ci toată patologia valvulară mitrală, aortică, tricuspidă, totul minim invaziv endoscopic.
Ați efectuat o serie de intervenţii în premieră naţională!
Ar trebui să le aştern pe hârtie. Aceste intervenţii nu au fost realizate din dorinţa de a face o premieră, ci de a ajuta pacienţii. Mă refer la intervenţii în premieră în domeniul disecţiilor de aortă realizate transcateter, în domeniul chirurgiei valvulare aortice prin procedee minim invazive, cu tehnologie RAM şi Cor-Knot sau implantare de valvă sutureless, iar în domeniul chirurgiei valvei mitrale, am realizat primele plastii mitrale minim invazive din Europa de Est cu tehnologie 4D.
Cred foarte mult în colaborarea între medici şi media pentru a transmite mesaje importante pacienţilor noştri. Într-o emisiune trecută vorbeam de o intervenţie în premieră naţională – o tânără pacientă care era la câteva zile de o intervenţie de cezariană şi în cazul ei am fost chemat de echipa de obstetrică şi ginecologie deoarece era intubată, în şoc cardiogen de cauză necunoscută.
A fost prima intervenţie de acest fel realizată în România şi în Europa de Est: schimbare de valvă pe cale endoscopică în contextul endocarditei infecţioase. După emisiune, pacienta, cu care pierdusem oarecum legătura, m-a contactat şi cred că o voi vedea cu emoţii la consultaţie, după patru sau cinci ani de la acea intervenţie, alături de băieţelul ei.
Statisticile arată că bolile cardiovasculare sunt responsabile pentru peste jumătate din decesele înregistrate în România, deşi peste 80% ar putea fi evitate prin intervenţii. Ce ar trebui să facem mai bine?
56% din decesele românilor sunt cauzate de bolile cardiovasculare, iar pentru a ieşi din această situaţie dificilă trebuie acţionat pe mai multe planuri şi trebuie creată o strategie naţională.
Cea mai importantă este creşterea finanţării alocată bolilor cardiovasculare, pentru că nu se poate face o medicină de calitate la nivel european cu o finanţare care nu s-a mai schimbat de 30 de ani.
Trebuie mărite fondurile după modelul acţiunilor întreprinse în pandemia COVID-19, când s-au alocat miliarde pentru a putea depăşi acest moment şi deocamdată suntem într-o fază bună, stabilă, în care această boală s-a diminuat foarte mult. O astfel de strategie naţională trebuie gândită şi în cazul bolilor cardiovasculare, deoarece problema este mult mai complexă – durează ani până formezi specialişti care sunt capabili să acorde un tratament corespunzător pacienţilor.
Fără creşterea acestei finanţări, care să permită o creştere a numărului de centre, o dezvoltare a fiecărui centru existent care să îşi poată întări şi îmbunătăţi echipa, nu se pot trata mai mulţi pacienţi. În România avem foarte mulţi pacienţi care au nevoie de îngrijiri în acest domeniu. Din păcate, mulţi dintre ei nu ajung să fie diagnosticaţi şi se pierd în ceea ce noi numim prespital.
Care sunt provocările în domeniu?
Se lucrează multidisciplinar. Este foarte important ca orice centru nou de boli cardiovasculare să îşi dezvolte această multidisciplinaritate. Nu numai chirurgii sunt importanţi – ei lucrează într-o strânsă colaborare cu cardiologii clinicieni, intervenţionişti, electrofiziologii.
De asemenea, o echipă de anestezie-terapie intensivă este absolut esenţială pentru a avea rezultate bune şi pentru a putea desfăşura proceduri cardiovasculare complexe.
Medicina cardiovasculară, atunci când se dezvoltă într-un spital, creează un efect de halou transdisciplinar, deoarece disciplina şi informaţia care sunt aduse de o echipă bine experimentată în managementul bolilor şi tratarea bolilor cardiovasculare vor crea un pol de excelenţă la nivelul întregului spital şi aceste protocoale vor ajuta şi la dezvoltarea celorlalte specialităţi.
Primul loc la mortalitatea de spital
Putem vorbi de afecţiuni cardiace mai frecvente printre români?
Afecţiunile cardiovasculare sunt frecvente în sine la nivelul populaţiei din România. Din punctul de vedere al distribuţiei patologiei congenitale, valvulare, coronariene, suntem în media europeană, precum în Franţa şi Germania, dar cu un specific românesc – un procentaj mare de afecţiuni cardiovasculare congenitale care sunt subdiagnosticate şi care ajung la tratament. Avem un deficit mare de specialişti în boli cardiovasculare capabili să trateze partea congenitală a bolilor cardiovasculare.
Sunt foarte mulţi pacienţi români care se tratează în străinătate, iar dumneavoastră aţi profesat în mai multe ţări, inclusiv Franţa, Germania, Scoţia. Există o mare diferenţă între aceste sisteme?
Este pertinentă nevoia românului de a se trata în străinătate? Această fugă demonstrează în primul rând că în sistemul medical românesc şi în cel sanitar problema nu este a resursei umane. Medicii români sunt la fel de buni în România şi în alte ţări unde pleacă – Franţa, Germania, SUA.
La fel şi asistentele medicale şi toţi care lucrează în sistemul sanitar – sunt bine pregătiţi şi primiţi atunci când pleacă din ţară. Acest flux a scăzut în ultimii ani, din fericire.
Problema diferenţei atât de mari între sistemele sanitare şi faptul că sunt în continuare pe ultimul loc în Europa la majoritatea indicatorilor sanitari şi la cei mai importanţi – de exemplu, mortalitatea de spital din cauze prevenibile – suntem pe locul 1 în Europa, deoarece în spitalele din România încă se mai moare din cauze în care în alte ţări din lume ar putea fi complet evitate.
Acest lucru poate fi schimbat numai atunci când decidenţii politici vor înţelege că medicina este subfinanţată. Acest principiu de bază îi determină pe pacienţi să plece din România în ţări în care actul medical este finanţat corect şi, astfel, printr-o finanţare corectă, echipele medicale îşi pot realiza misiunea de a salva pacienţii, deoarece au dispozitive medicale, implanturi la standarde 2022, şi nu la standarde 1990, cum este de multe ori cazul la noi în ţară.
Până nu stopăm acest decalaj de finanţare a actului medical, nu vom putea reforma sistemul sanitar. Cred că şi cuvântul „reformă“ în domeniul medical şi-a pierdut din sens. Toată lumea face reformă, dar nu se întâmplă mare lucru.
Este foarte simplu de înţeles: dacă vrem să facem ceva, trebuie să finanţăm la nivel european procedurile pentru a nu-i discrimina pe pacienţii români faţă de ceilalţi pacienţi europeni.
De exemplu, multă lume şi mulţi dintre gânditorii din domeniul sistemului sanitar critică sistemul DRG, care este introdus la noi. A fost introdus pentru a calcula finanţarea care trebuie alocată fiecărui caz tratat într-un spital din România. Din păcate, noi am reuşit să corupem chiar şi acest sistem.
Sistemul DRG presupune că suma alocată tratamentului unui pacient este un produs dintre complexitatea patologiei şi o sumă fixă, tariful pe caz ponderat (TCP), care este alocat tuturor spitalelor din România. Dacă în Germania acest TCP este în jur de 5.000 de euro, la noi este aproximativ 1.500-2.000 de lei, în funcţie de spitalul în care este tratat cazul respectiv.
Cum vedeţi evoluţia sistemului sanitar românesc, inclusiv fluxul de pacienţi care se îndreaptă către spitalele din afară?
Sistemul sanitar românesc evoluează vrând, nevrând înainte, dar nu neapărat cu viteza în care evoluează medicina europeană per ansamblu, din cauza problemelor pe care le-am menţionat anterior. Sunt semnale că s-a înţeles acest lucru şi în unele patologii s-a îmbunătăţit finanţarea.
Astfel, în ultimii ani, s-a făcut un program modern de radioterapie, care se finanţează aproape pe baze europene, decontarea unei proceduri de radioterapie sau de chimioterapie se realizează în aceeaşi măsură precum în Italia. Am văzut cifrele.
Acest lucru a dus la o ameliorare a numărului de pacienţi trataţi, a felului în care au evoluat aceştia, a creşterii numărului de centre care realizează astfel de proceduri. Din păcate, s-a canalizat această atenţie pe pacienţii care beneficiază de radio şi chimioterapie, cei ce au afecţiuni oncologice, mulţi dintre ei în stadiile 3B şi 4, avansate.
Şi, în paralel, nimeni nu a dezvoltat un program de chirurgie oncologică. Când eram la Ministerul Sănătăţii, am demarat un astfel de program care a rămas în sertarele ministerului. De asemenea, şi un program de detecţie a cancerului. Cheia succesului în afecţiunile oncologice înseamnă detecţia precoce şi chirurgia.
Astfel am putea salva mult mai multe vieţi şi să avem rezultate mult mai bune în afecţiunile oncologice, dacă am fi atenţi şi la detecţia precoce şi la tratamentul chirurgical.”
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
