Praznicul Sfinților împărați Întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena
La 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi pe mama sa Elena, ca protectori ai credinţei creştine, slăviţi de creştinătate "întocmai cu Apostolii". Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi, Constantin şi mama sa Elena, este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci, semnul central al religiei creştine.
Istoria sărbătorii
Constantin cel Mare s-a născut în jurul anului 274 în oraşul Naissus (Nis) din Serbia. El a fost fiul generalului roman Constantin Chlorus şi al Helenei Flavia Augusta, renumită în epocă pentru inteligenţa, credinţa în Hristos şi frumuseţea ei. Întinsa împărăţie a romanilor era condusă atunci de crudul împărat Diocleţian, ajutat de împăratul Maximian Hercule, de fiul său, Maxenţiu, dar şi de guvernatorul Constantin Chlorus, tatăl slăvitului împărat Constantin cel Mare.
Așa cum au consemnat istoricii bisericeşti, în ţinuturile guvernate de Constantin Chlorus (Galia, Spania şi Britania) creştinii erau ocrotiţi de cumplita prigoană care se dezlănţuia împotriva lor în restul imperiului. Totodată, în ţinuturile supravegheate de guvernatorul Constantin Chlorus, creştinii erau apreciaţi pentru hărnicia şi corectitudinea lor, iar pentru aceste merite, li se încredinţau şi treburi administrative. După moartea guvernatorului, în timpul unei lupte, funcţia lui a fost atribuită fiului acestuia, Constantin.
Împăratul Constantin a pornit război împotriva lui Maxențiu
Atunci, atribuţiile împăratului Hercule au fost preluate de fiul său, Maxenţiu, renumit în imperiu pentru pedepsele cumplite pe care le aplica creştinilor şi pentru patima cu care le dărâma bisericile. Din acest motiv, împăratul Constantin a pornit război împotriva acelui duşman al creştinilor, Maxenţiu, conducătorul unei armate numeroase.
Un mesaj divin
În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei : "Întru acest semn vei învinge". Pentru că armata împăratului Constantin era mai puţin numeroasă, suveranul, recunoscut de rivalii săi ca protector al creştinilor, s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să-şi învingă duşmanul. Din relatările episcopului Eusebiu, duhovnicul împăratului Constantin, aflăm că rugăciunea suveranului a fost ascultată, iar în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă, pe care scria cu litere alcătuite din stele următorul mesaj: „Prin acest semn vei învinge". Totodată, în noaptea următoare, împăratului Constantin i s-a arătat în vis şi Iisus Hristos, care i-a cerut să aplice semnul Sfintei Cruci pe steagurile de luptă. Ascultând îndemnul primit în vis, Constantin a aplicat semnul sfintei cruci pe hainele, coifurile ostaşilor şi pe steagurile de luptă, şi a ieşit biruitor. În cumplita bătălie de la Pons Milvius, de lângă Roma, Constantin l-a înfrânt la 28 octombrie 312, pe Maxenţiu, prigonitorul creştinilor. Tot atunci, duşmanul său a căzut de pe cal şi s-a înecat în râul Tibru, lângă podul Milvius.
Inspirația divină
Pe Arcul de Triumf al lui Constantin care se păstrează la Roma există inscripţia "Prin inspiraţie divină ", unde se descrie cum a fost câştigată victoria împotriva lui Maxenţiu. După visul premonitoriu şi evenimentele tulburătoare care au urmat, Constantin a fost primit cu mult entuziasm de cetăţenii Romei.
Realizările împăratului Constantin remarcate de posteritate
Un an mai târziu, în 313, Constantin a fost încoronat ca împărat al Imperiului Roman de Apus. Pentru marea sa izbândă, împăratul a vrut să-i mulţumească lui Dumnezeu şi a urmat sfatul mamei sale. De aceea, în același an, 313, împăratul a semnat o hotărâre, cunoscută de posteritate sub numele de „Edictul de la Milano".
Efectele Edictului de la Milano în lumea creștină
Istoricii bisericeşti consemnează că, după „Decretul de la Milano" înceta prigoana creştinilor şi creştinismul era recunoscut ca religie oficială. Împăratul scutea de impozite bisericile și sfintele lăcaşuri aveau dreptul să primească donaţii.Totodată, au fost eliberaţi din închisori episcopii şi preoţii, s-au înălţat frumoase biserici creştine, iar templele idoleşti au fost dărâmate. Atunci s-au desfiinţat cuptoarele în care au fost arşi de vii adepţii credinţei creştine. Episcopii aveau dreptul să-i judece pe creştinii care nu voiau să fie judecaţi după legile statului, iar din legile penale se înlăturau pedepsele contrare spiritului creştin, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea ( arderea cu fierul roşu).
A fost convocat primul Sinod ecumenic
În anul 325, împăratul a convocat primul Sinod ecumenic de la Niccea. Atunci, s-a adoptat formula - Fiul lui Dumnezeu este de-o fiinţă cu tatăl, şi deci, din veci cu el. La Sinodul de la Niceea s-au conceput şapte dintre articolele care alcătuiesc Crezul (Simbolul Credinţei), pe care credincioşii îl rostesc la fiecare Sfântă Liturghie. În timpul domniei sale, împăratul Constantin a menţionat că Biserica lui Hristos este un sprijin important pentru unitatea imperiului.
Misiunea Împărătesei Elena
Mama împăratului Constantin, Flavia Iulia Helena, s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, soţul său, generalul roman Constantiu Chlorus s-a lăsat influenţat de împăratul Diocletian şi a divorţat de împărăteasa Elena. Ea nu s-a mai recăsătorit; a renunțat la viaţa publică şi s-a dovedit a fi un sfetnic competent şi statornic pentru fiul său. În lupta pentru unitatea statului şi pentru răspândirea creştinismului, împăratul Constantin a trimis-o la Ierusalim pe evlavioasa împărăteasă Elena, mama sa, însoţită de mai mulţi ostaşi, pentru a descoperi locul unde a fost îngropat Mântuitorul, şi unde se află lemnul Sfintei Cruci. Împărăteasa Elena, care avea misiunea să se închine pe Golgota şi la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, a fost primul pelerin creştin în Iudeea.
Elena a descoperit crucea pe care a fost răstignit Iisus
Pentru împlinirea misiuni primite, împărăteasa Elena s-a rugat lui Dumnezeu împreună cu Macarie, episcopul Cetăţii Ierusalim. Cu ajutorul rugăciunilor, împărăteasa Elena a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos.
Tradiţia spune că, în timpul săpăturilor, s-au găsit trei cruci. Pentru a afla crucea pe care a fost răstignit Hristos, martorii au atins pe rând, de un mort, fiecare cruce. Mortul a înviat în momentul în care a atins Crucea pe care a fost răstignit Hristos. În ziua de 14 septembrie în anul 326, episcopul Macarie al Ierusalimului a luat crucea miraculoasă şi-a înălţat-o în faţa mulţimii. De atunci, în calendarul creştin, ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. De numele împărătesei Elena se leagă construcţia mai multe lăcaşuri creştine printre care: Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem şi Biserica din Nazaret.
O nouă capitală a imperiului
În anul 330, Împăratul Constantin a mutat capitala împărăţiei de la Roma la Bizanţ. El şi-a dorit ca noua capitală, pe care a numit-o ulterior Constantinopol (după numele său), să fie împodobită cu palate impresionante şi să strălucească precum vechea Romă.
Constantin a fost botezat pe patul de moarte
Deşi a făcut multe fapte de folos credinţei în Hristos, alături de maica sa Elena, pentru care au fost comparaţi întocmai cu apostolii, împăratul Constantin a primit sfântul botez creştin, de la episcopul Eusebiu de Nicomidia, abia în anul 337, pe patul de moarte. El a fost înmormântat în biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol.
„Crucea care a apărut pe cer, în plină zi, ca urmare a rugăciunii marelui Constantin, l-a ajutat pe acesta să-l învingă pe prigonitorul creştinilor din acea vreme, pe Maxenţiu. Crucea a însemnat simbolul Biruinţei şi, de atunci, pentru toţi creştinii, crucea este simbolul Biruinţei împotriva celui rău. Împăratul Constantin a primit botezul în momentul convingerii substanţiale în credinţa lui Hristos", ne spune părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
