Cea mai bună rețetă de colivă tradițională. De unde provine acest preparat
Coliva este un preparat care, deși asociat astăzi cu ritualurile religioase creștine, își are rădăcinile în tradițiile ancestrale ale tracilor. Aceștia foloseau coliva în cadrul ceremoniilor de celebrare a străbunilor, simbolizând continuitatea vieții, pământul fertil și renașterea. Tracii, ca multe alte popoare vechi, credeau că pământul are puterea de a purta viața și că semințele plantate în el, precum grâul, erau o manifestare a divinității.
Grâul și legătura cu viața și moartea
Grâul, principala sămânță cultivată în acele vremuri, nu a fost ales întâmplător. În multe culturi antice, inclusiv la traci, acesta reprezenta legătura dintre pământ și viață, dar și puterea de regenerare. Această idee se reflectă în coliva tradițională, unde boabele de grâu, ce sunt fierte și aduse împreună cu alte ingrediente, devin un simbol al nemuririi. Atitudinea față de moarte nu era una de finalitate, ci mai degrabă o trecere, un proces de transformare. De aceea, grâul, care „moare” atunci când este îngropat, aduce apoi roade, fiind un simbol al reînvierii și nemuririi.
Deși coliva își are originile în tradițiile păgâne, aceasta a fost adoptată și consolidată de creștinism. Iisus Hristos însuși i-a învățat pe apostoli să aprecieze bobul de grâu, care, deși moare îngropat, aduce mai târziu rod bogat. Asemenea trupului care moare, dar eliberează sufletul pentru a urca în Împărăția lui Dumnezeu, coliva simbolizează speranța în viața veșnică. La fiecare pomenire a morților în tradiția ortodoxă, coliva este prezentă, adusă împreună cu vin pentru sfințire. Ea reprezintă trupul celui adormit și credința în nemurirea și învierea sufletului.
Originea colivei în creștinism
Practica colivei a intrat în tradiția creștină în secolul al IV-lea, după minunea Sfântului Teodor Tiron. În timpul împăratului Iulian Apostatul, când proviziile din piețele orașului Constantinopol au fost contaminate cu sângele jertfelor păgâne, Sfântul Teodor i-a îndemnat pe creștini să nu cumpere nimic, ci să mănânce doar grâu fiert cu miere. Astfel, creștinii s-au ferit de capcana întinsă de împărat și au consumat colivă, care a devenit ulterior parte din pomenirile religioase, în special în prima sâmbătă din Postul Mare.
Grâul din colivă are o însemnătate profundă în creștinism, fiind simbolul reînvierii trupului, așa cum menționează Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni: „După cum bobul de grâu, ca să încolțească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune.” Prin această analogie, coliva devine o reprezentare concretă a învierii și a vieții veșnice.
Ingrediente necesare pentru coliva tradițională:
1 kg de arpacaș (orz măcinat dur) – alternativ, se poate folosi grâu pisat
2 cești de stafide
2 căni de nucă rasă
2 cești de miere
1 linguriță de scorțișoară
Coaja de la o lămâie și de la o portocală
500 g de zahăr
1 fiolă esență de vanilie
1 fiolă esență de rom
1 linguriță de sare
Ingrediente pentru ornat:
Pesmet de pâine sau biscuiți măcinați
Cacao
Bomboane colorate
Miez de nucă
Cum se repară
Se spală arpacașul de 9 ori în apă rece. Acest pas simbolizează purificarea și curățarea impurităților, iar spălarea repetată este o tradiție ce face parte din ritual. După ce a fost spălat, se pune la fiert în aproximativ 2 litri de apă.
Se lasă grâul/arpacașul la fiert până când boabele s-au înmuiat bine și au "înflorit" (adică s-au deschis). Procesul poate dura câteva ore, dar pentru a accelera procesul, grâul poate fi introdus și la cuptor după ce a fiert pe aragaz. Acest pas este important pentru a asigura consistența corectă a colivei.
După ce grâul este bine fiert, se ia de pe foc și se lasă la răcit. Pentru a evita formarea unei cruste deasupra, se acoperă cu un prosop umed și curat. Se poate lăsa câteva ore sau peste noapte pentru a se răci complet.
După ce grâul s-a răcit complet, se pune din nou pe foc pentru a-l mai încălzi ușor. În acest moment, se adaugă sarea, coaja de lămâie și portocală, nuca rasă, stafidele înmuiate în esență de rom și mierea. Se amestecă bine, iar dacă este necesar, se mai adaugă zahăr pentru a obține dulceața dorită.
După ce amestecul a fost bine omogenizat, se pune pe un platou și se modelează cu ajutorul unui cuțit cu lamă lată, ușor umezit pentru a evita lipirea compoziției de lamă. Se formează o suprafață netedă și uniformă, pregătită pentru ornare.
Deasupra colivei se presară pesmet de pâine sau biscuiți măcinați pentru a acoperi bine întreaga suprafață. Se ornează apoi cu cacao pudrată, bomboane colorate și miez de nucă, în funcție de preferințe. Un model des întâlnit este crucea, realizată fie din cacao, fie din nucă, pentru a sublinia semnificația religioasă a preparatului.
