Cum să faci cel mai pufos cozonac de Crăciun. Rețetă simplă, de pe TikTok
Cozonacul pufos este unul dintre deserturile tradiționale pe care toată lumea îl vrea pe masa Crăciun, iar gospodinele caută rețeta perfectă, fie că este vorba de una tradițională sau una mai neconvențională.
Desertul tradițional preferat de toți românii
„Această rețetă în opinia mea este cea mai bună, cozonacii ies foarte pufoși, aromați, se rup fâșii, nu crapă, cresc foarte bine și ies exact așa cum și-ar dori orice gospodină", spune gospodina pe TikTok.
„Punem făina în bol, dizolvăm drojdia cu o linguriță de zahăr și puțin lapte călduț, iar zahărul rămas îl dizolvăm în laptele cald. Punemd drojdia peste făină, amestecăm foarte puțin și lăsăm să crească vreo 15 minute. Apoi adăugăm sarea, gălbenușurile, coaja de lămâie, uleiul, untul, smântâna, esența de vanilie și laptele cald. Iar cu robotul frământăm 4 minute.
Lăsăm aluatul să dospească 30 de minute, apoi îl mai frământăm 4 minute și apoi îl lăsăm la dospit pentru încă două ore. Între timp, pregătim umplutura. Punem în bolul mixerului gălbenușurile cu zahărul și mixăm vreo 5 minute, până când obținem o bezea consistentă. Peste nucă punem praful de cacao, omogenizăm bine și începem să încorporăm nuca în bezea. Adăugăm o linguriță de rom. Apoi împărțim aluatul în patru părți egale. Umplem cozonacul", spune femeia pe TikTok.
Ingredientele de care ai nevoie
Pentru aluat: 1 kg faină, 7 gălbenușuri, coaja de la o lămâie, coaja de la o portocală, 250 g zahăr, 300 ml lapte cald, 50 g unt moale, 50 ml ulei, 45 g drojdie proaspătă, 200 g de smântână, 1 lingură esență de vanilie.
Pentru cremă: 5 albușuri, 400 g de nucă măcinată, 150 g de zahăr, 2 linguri cacao, 1 lingură esența de rom și 250 gr rahat.
Cozonacul de Crăciun
În fiecare an, odată cu sosirea sărbătorilor de iarnă, cozonacul devine un element essential al mesei festive, aducând nu doar un gust bun, ci și o moștenire încărcată de istorie și tradiție. Unii istorici susțin că primele semne ale acestui deliciu pot fi găsite în epoca lui Ulise. Grecii antici se bucurau de o versiune a cozonacului, numită „plakous”, îmbogățită cu nuci și cu miere. De asemenea, în cultura romană, rețete ca „libum” sau ”placenta” aduceau în atenție cozonaci cu ingrediente ca brânza și stafidele, deschizând calea pentru diversitatea culinară a cozonacului în Europa.
De asemenea, într-un pasaj din celebrele „Povestiri din Canterbury”, cozonacii sunt menționați, dezvăluind o rețetă familiar. Erau copți în forme lungi, cu unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide și miere. Mențiunea arată cum tradiția cozonacului a călătorit prin secole, păstrând autenticitatea și farmecul.
