Secretele pe care le știu foarte puține gospodine despre sarmale românești. Adevărata rețetă mai este păstrată în doar câteva cătune din nordul Moldovei.
Sarmalele, acest preparat emblematic al bucătăriei românești, au devenit în timp un adevărat simbol culinar. Însă puțini știu că rețeta autentică, transmisă din generație în generație în anumite regiuni ale țării, este pe cale de dispariție. În nordul Moldovei, câteva gospodine încă mai respectă rețeta străveche, bazată pe ingrediente simple, dar pline de savoare, și pe tehnici de preparare care dau sarmalelor un gust unic, aproape uitat, scriu cei de la Adevărul.
Ce ingrediente se foloseau înainte?
Rețeta autentică de sarmale moldovenești nu includea orez sau ulei, ingrediente care astăzi sunt omniprezente. În locul orezului, gospodinele foloseau crupe de grâu, un ingredient tradițional care oferea umpluturii o textură ușor fermă și un gust deosebit. Carnea de porc era tocată la bărdiță, nu la mașina de tocat, ceea ce păstra suculența și structura fibrelor de carne.
În compoziția sarmalelor se regăseau doar câteva condimente esențiale: sare, cimbru și piper, fără adaosuri moderne. Ceapa, un ingredient-cheie, era călită în untură de porc, ceea ce dădea umpluturii o aromă bogată și autentică. Uneori, pentru un plus de savoare, se adăuga și puțin usturoi zdrobit.
Foi de viță sau de varză?
Inițial, sarmalele erau învelite în foi de viță de vie, nu în varză murată. Aceasta din urmă a devenit populară abia mai târziu, când gospodinele au început să folosească zeama de varză pentru a da un gust acrișor mâncării. Totuși, în multe sate moldovenești, sarmalele în foi de viță sunt considerate cele mai autentice.
Gătitul lent, secretul gustului desăvârșit
Un alt secret al sarmalelor de odinioară era gătirea lentă. Acestea erau puse în oale de lut, așezate pe fundul cuptorului de lut și lăsate la foc domol timp de până la cinci ore. Această metodă permitea aromelor să se îmbine perfect și carnea să devină fragedă și suculentă. Pe lângă sarmale, în oală se adăuga și bucăți de șuncă de porc, care contribuiau la gustul inconfundabil al preparatului.
Secretele care fac diferența
Pentru un plus de savoare, gospodinele puneau câteva linguri de untură între straturile de sarmale. De asemenea, acestea nu foloseau apă pentru fierbere, ci zeamă de varză sau suc de roșii, ceea ce dădea preparatului o aromă bogată și ușor acrișoară. Unele rețete includeau și boabe de ienibahar sau dafin, dar fără a acoperi gustul principal al umpluturii.
Sarmalele tradiționale românești erau un adevărat deliciu datorită ingredientelor naturale și modului de preparare atent păstrat de-a lungul vremii. Astăzi, aceste tehnici sunt din ce în ce mai rar folosite, dar în anumite sate din nordul Moldovei, femeile bătrâne încă mai pregătesc sarmalele ca pe vremuri, păstrând vii gusturile autentice ale bucătăriei românești.
