Sărmăluţe de miel în frunze de tei (reţetă veche din satul românesc)

Sărmăluţe de miel, în frunze de tei! Nu se putea reţetă mai „de sezon” ca asta! Pentru că tocmai m-a sunat o veche prietenă – în bucătărie, dragii mei, numai de prieteni are parte oricine ştie să ciucească bine o sarma – şi mi-a povestit despre prima ei carte cu reţete culese de prin părţile de ţară de unde a plecat în lume, nu m-am putut abţine să nu-i cer, pentru domniile voastre, câteva reţete. Gina Bradea se trage, pe-un fir, din zona dealurilor Bârladului, şi pe celălalt fir, din Dobrogea hercinică.

Iar în Italia, unde a dus-o viaţa, nu s-a putut dedulci la paste şi risotto, rămânând fana sărmăluţelor. A sărmăluţelor autohtone, pe care ştie să le pregătească după vreo 7-8 reţete. Între ele, şi aceasta, de sarmalute de miel...

Nu demult, Gina a publicat o carte de-i zice „Poftă bună!... cu Gina Bradea!” Şi zău că-ţi tot vine a mânca doar citind-o! Darămite să te mai apuci şi de gătit din ea! Pentru ziua de azi, noi vom găti din cartea ei. Sărmăluţe de miel în frunză fragedă de tei (că doar n-oţi fi vrut în frunză de salcâm!). Dar la fel de bine ar fi să fie-nfăşurată sarmaua asta şi în ştevie, spanac, podbal ori lobodă, frunze de gulie sau chiar de leuştean, că doar e vorba de sărmăluţe moldoveneşti, care se fac mici-micuţe-mititele! Munceau femeile satului românesc la ciucit sarmale ore-n şir, ca să umple ceaunul ori oala cea mare de lut şi să le pună a fierbe-n cuptoare ori pe pirostrii!

Ehei, sarmalute de miel în frunze de tei!? Dar să nu mai stăm mult la taclale – că moldovencele, ştiţi bine domniile voastre, sunt bune de vorbă – şi să trecem la reţeta cu pricina.

Pentru sarmalele astea ai ne nevoie de ............

Citeşte mai departe toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI

RETETE ROMANESTI