Câte afaceri are Andreea Bănică cu soțul ei? Vedeta, dezvăluiri din viața de familie. Ce o scotea din sărite la Lucian: „Mi-o lua înainte”
Într-un episod recent al podcastului „Vorba lu Jorge”, Andreea Bănică a povestit cu sinceritate despre afacerile pe care le gestionează alături de soțul ei, dar și despre cea mai dificilă perioadă din viața lor de familie. Artista a împărtășit cum s-a născut ideea hotelului de la malul mării, cum l-au construit de la zero și cum pasiunea pentru proiect a transformat-o într-un adevărat business de succes. De asemenea, a vorbit despre momentele tensionate care au apărut în educația fiului lor, Noah, și cum comunicarea le-a permis să treacă peste neînțelegeri.
Andreea Bănică a discutat recent, în cadrul podcastului „Vorba lu Jorge”, despre afacerile pe care le deține împreună cu soțul ei, dar și despre momentele mai dificile în creșterea fiului lor, Noah. Artista a povestit cum s-a implicat personal în dezvoltarea hotelului lor de la Eforie și cum au planificat totul pas cu pas, din dorința de a avea un loc liniștit și confortabil pentru familie și oaspeți.
Andreea Bănică a explicat cum a început ideea hotelului și cum a ajuns să dezvolte un apart-hotel cu 53 de apartamente împreună cu soțul ei:
Ce afacere are Andreea Bănică cu soțul ei
„Știi că eu nu prea sunt cu reclama mea. Dar nu de reclamă, știi ce? Să-mi fac reclamă. N-am știut niciodată să fac reclamă. Pentru mine, pentru alții fac. Dar pentru mine parcă nu mi-a ieșit așa. (...) Păi avem 53 de apartamente, este un apart-hotel de 3 stele, atenție că mulți când ajung acolo, arată de 5 într-adevăr, au și pretenție să fie niște servicii de 5 stele.
Noi avem niște servicii de 3 stele, mai mult decât 3 stele uneori. Este un hotel pe care l-am clădit din groapă, cum s-ar spune, pentru că am cumpărat terenul. La un moment dat, când eu i-am spus soțului meu, toată viața mea am dorit să am o pensiune, măi, când vedeam că Eforie Nord este, cum să spun eu, este îngropată, măi, de oameni, așa era, i-am spus soțului meu, zic, măi, suntem cei mai proști, dacă nu facem și noi o pensiune aici. Ca la bătrânețe să ne retragem și noi frumos. Să fim liniștiți. Uite la pensiune, la malul mării, să simțim briza mării. Știi cum e? Că rădăcina te trage tot acasă. Azi așa, mâine așa, în fiecare vară, tot îi spuneam. Că vara era mai mult pe la mare și pe la toate concertele. Și tot spuneam, hai să facem o pensiune, hai să facem”, a spus Andreea Bănică, în podcastul lui Jorge.
Artista descrie cum dorința de a avea o pensiune la malul mării a fost rezultatul unor ani de planificări și observații asupra potențialului zonei. Pentru ea, proiectul a fost mai mult decât o afacere, a fost un vis personal și un mod de a construi un spațiu de relaxare pentru familie:
„Și, la un moment dat, mă plimbam cu Noah în cărucior și cu bona, pe malul mării. El era la părinții lui acasă și îl sun. Măi, neapărat trebuie să facem și noi o pensiune. Zice, dar ce-ți veni, m-ai terminat cu treaba asta. Zic, păi da, dar uite ce s-a întâmplat, s-au mărit plajele și acum e clar că se va întâmpla ceva wow! Și am aprins beculețul, m-am dus acasă, l-am luat în mașină, am zis, hai să ne plimbăm prin Eforie, hai să vedem unde am putea, ce am putea. Deci și cum au fost lucrurile, s-au întâmplat în trei zile. Am și găsit terenul, poziția și am zis aici facem hotelul. Am luat terenul, am dat câți bani a costat, nici n-au mai contat și am spus aici facem pensiunea. Cam asta a fost.
Și Lucian a stat el așa, prin calculele lui, că e băiat isteț, 3x8, 4x8, și și-a dat seama că poate să facă mai mult de o pensiune. A zis că băi, cred că este aici, sunt cinci etaje. Mă zic, mamă, cinci etaje, ce facem aici? Cinci etaje cu parcare subterană, cu tot ce ne trebuie. Practic, ai văzut și tu unde este la Buza Mării. Mai bine de atât, nici n-aveai unde să faci un astfel de hotel”, a mai spus Andreea Bănică.
Hotelul a fost conceput ca o locuință și pentru familie, cu apartamente proprii:
„Rămâneam pe drumuri, pe străzi”
„E ca o casă pentru noi, pentru că noi, între timp, după ce am luat terenul, ne-am vândut casa pe care o aveam acolo, prima noastră casă, o căsuță destul de mare, lângă părinții lui și am vândut-o pentru că nu mai avea rost să mai ținem banii blocați în ea când trebuia să băgăm în această clădire imensă. Și ne-am făcut la hotel acolo, la parter, am gândit un apartament și pentru noi, un apartament normal de 3 camere, dar în același timp am gândit și un apartament sus la ultimul etaj, unde vezi cea mai frumoasă priveliște. Retras deasupra hotelului, am gândit un apartament care să ducă liftul direct în apartament, cu open space, cu geamurile alea imense ca în filme, de care ne-au apucat chiar anul acesta, pentru că n-am mai apucat să-l terminăm. Am terminat tot hotelul, dar nu apartamentul nostru de sus.
Și anul acesta s-a apucat Lucian frumușel, face naveta la Eforie să facă acest apartament, dar am avut un pact, hai să nu ne grăbim la acest apartament, să-l facem așa pe sufletul nostru, să nu ne grăbim deloc. Să alegem cele mai bune piese pentru apartamentul nostru în care se reflecte personalitatea noastră.
Că, de exemplu, acum casa în care locuim în București, am făcut-o pe repede înainte, pentru că o vândusem pe cealaltă și trebuia să ne mutăm și nu mai aveam unde. Rămâneam pe drumuri, pe străzi sau ne mutam prin cine știe ce apartamente de ale noastre, cu toate bagajele după noi și cu copii. Și ne-am grăbit destul de mult. Dar la ăsta am spus că nu ne grăbim, că avem unde să stăm, slavă Domnului. Și hotelul așteaptă toți clienții să vină, toți oaspeții, într-un spațiu frumos amenajat, într-un confort”, a mai spus artista.
Provocările în creșterea fiului
Pe lângă afaceri, Andreea a vorbit și despre momentele dificile din creșterea lui Noah, când a simțit că implicarea soțului ei era uneori prea mare:
„A plecat bona la doi ani de zile și undeva după un an de zile după ce a plecat bona, cam pe la trei ani, trei ani și jumătate, am avut așa niște neînțelegeri, știi, în ceea ce privește educația lui Noah. Aici era problema. Eu am învățat foarte mult să las de la mine, pentru că eram acea mamă, nu neapărat care controla tot, dar care avea prea multă grijă față de copilul ei, excesiv de mult. Mi se părea anormal ca și copilul meu să iasă afară fără căciuliță.
Mi se părea anormal ca și copilul meu să se urce în copac și la 3 ani, 4 ani. Mi se părea anormal să-l lase în parc desculț, în picioare goale, în toate parcurile din București, să calce pe toată mizeria. Mi se părea anormal să-l lase să se urce pe gard, mi se părea anormal să-l lase să urce pe bicicletă prea devreme, mi se păreau foarte multe lucruri anormale și a trebuit să învăț și eu, dar și Lucian a învățat din treaba asta”, a recunoscut cântăreața.
Andreea a continuat să povestească cum au depășit conflictele prin comunicare și răbdare:
„Am avut si noi momente mai grele. Exact în perioada aceea, undeva in jurul vârstei de 4 ani al lui Noah. Ne certam din orice, ne săream la gât din orice, nu tu, ba tu, tu ai greșit, tu trebuia să faci aia, de ce n-ai făcut-o și de ce îmi reproșezi mie. Am avut o perioadă mai dificilă, așa. Dar a trecut. Nu știu să-ți spun cum. Nu știu ce-am făcut. Am stat de vorbă mult, într-adevăr. Stăteam pe canapea de vorbă și îmi punea câte un pahar de vin roșu. Și stăteam de vorbă pe ore și ne apuca dimineața. Dar uite că așa am trecut și peste situații de genul ăsta și peste toate situațiile dificile din viața noastră.
„Ce m-a deranjat pe mine a fost faptul că el s-a implicat foarte mult”
Am stat de vorbă. Știi? Nu știu dacă am realizat ceva până la urmă, dar am stat de vorbă. Și practic faptul că am comunicat de fiecare dată, deși aveam momente când nu mai vorbeam, dar după aceea ne întâlneam și stăteam de vorbă. Și ajungeam până la urmă la un punct comun care să mă facă și pe mine să înțeleg că trebuie să-i ofer mai multă libertate băiețelului meu, că e băiat, dar și el trebuia să înțeleagă lucruri venite din partea mea, că sunt mama băiețelului lui”.
Andreea Bănică a vorbit apoi despre provocările personale în creșterea fiului lor și despre momentele în care implicarea soțului ei părea uneori prea mare, ceea ce a generat mici tensiuni între ei:
„Și mamele întotdeauna simt mai mult decât simt bărbații. Probabil ce m-a deranjat pe mine a fost faptul că el s-a implicat foarte mult în creșterea și educația lui Noah. Deși femeile dacă mă aud or să zică, băi, femeie, ești nebună? Nu-ți dai seama ce spui? Nu știu dacă nu era gelozie ce simțeam. Neputință, asta simțeam. Pentru că el mi-o lua înainte tot timpul, știi? Pac. Dacă trebuia să schimb pampersul, pfai. Păi eu mă duceam, până luam pampersul, îl aranjam, îl puneam la loc, puneam punguța și el era cu pampersul lângă copil. Deja pac, sac, pac și-l schimba.
Păi eu făceam ceva drum, pentru că între timp mai strângeam aia, aia, aia, mă duceam, aduceam pampersul, înțelegi? Și era gata, schimbat. Și am spus că deși femeile ar spune, băi, femeie, ești nebună, și multe mi-au spus, băi, bucură-te de ce ai, că nu știi cum e când nu ai, când nu se implică în educația copilului un tată, un părinte, când nu oferă atenție copilului. Știm că sunt, avem cazuri”.
