„Eu n-am avut jucării, n-am avut dulciuri” Florin Călinescu, dezvăluiri emoționante despre copilărie
Florin Călinescu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați oameni de televiziune din România, a fost invitat recent în podcast-ul lui Bursucu. Actorul a dezvăluit mai multe aspecte legate de viața personală, mărturisind că a nu a avut o copilărie prea ușoară.
Florin Călinescu, în vârstă de 68 de ani, a dus o viață simplă înainte de a ajunge în lumina reflectoarelor. Născut în Timițoara, actorul și-a petrecut copilăria la țară, cu bunicii, într-un sat. Invitat în podcast-ul lui Bursucu, omul de televiziune a mărturisit că a avut o copilărie tristă, fără jucării, fără tort la aniversări, cumpărându-și primul trenuleț și prima bicicletă la maturitate, când avea 32 de ani.
„Ai mei s-au despărțit în copilăria mea fragedă, până în grădiniță cred, și a fost o copilărie pe cont propriu, adică tata era militar și pleca pe vremea aia, după aia s-a retras la birou, s-a făcut contabil, maică-mea a plecat când aveam 4-5 ani, am cunoscut-o când eu am căutat-o, la 18 ani, să văd care e treaba și am crescut cu prima gazdă a tatălui meu, în Timișoara, o bucătăreasă unguroaică, care se ducea la liceul ăla, făcea mâncare și stăteam în casă și mă uitam pe geam sau ieșeam pe stradă, diverse chestii, dar făceam un lucru.
Am învățat să citesc, pentru că avea doamna Vicky niște cărți de la răposat și am început să buchisesc niște tâmpenii, la vremea aia, dar nu aveam altele.
„Cred că prima dată am suflat în lumânările colivei”
Eu n-am avut jucării, n-am avut dulciuri, ciocolată, biciclete. Mi-am cumpărat trenuleț la 32 de ani și bicicletă, trenulețe de alea de asamblat, dar citeam, nu înțelegeam nimic, îți dai seama, dar eu pe alea am învățat să citesc, Dostoevsky, Dickens”, a povestit Florin Călinescu, în podcast-ul lui Bursucu.
Actorul își aduce aminte, că pe lângă multe lipsuri, a suflat în lumânări pentru prima dată, nu în cele dintr-un tort, ci de la coliva bunicii, care fusese lovită de o mașină
„Săracă (n.r. copilăria sa) în sensul că tatăl meu îi dădea doamnei Vichy banii de ceva hăinuțe, de aia, de aia, nici nu apăruseră multe jucării, păi erau niște tramvaie, niște camionete, te tăiai în ele, de tablă toate. Deci în epoca aceea, când aveam 4-5 ani, jucăriile erau de lemn. (…) Cred că prima dată am suflat în lumânările colivei bunicii mele, care a murit săraca lovită de o mașină, la Pitești. Nu-mi aduc aminte chestia asta cu tortul, până am plecat din Timișoara, la 18 ani, sincer”, a mai spus Florin Călinescu.
