Filmul care l-a enervat cumplit pe Ceaușescu. Replica care l-a determinat pe dictator să-l trimită la topit. Pelicula a fost salvată printr-un miracol
Cenzura comunistă a influențat profund producția cinematografică din perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu. Multe filme au fost supuse unor transformări semnificative pentru a se conforma cerințelor ideologice ale epocii, iar unele dintre ele au fost complet modificate până au devenit de nerecunoscut. Un astfel de exemplu este filmul „Baloane de curcubeu”, un lungmetraj care a fost supus unor nu mai puțin de 18 versiuni înainte de a fi, în sfârșit, aprobat pentru difuzare, dar numai într-un cinematograf de cartier, și pentru o scurtă perioadă de timp.
„Cu mâinile în grâu” devine „Baloane de curcubeu”
Inițial intitulat „Cu mâinile în grâu”, filmul a fost imediat pus sub lupa cenzurii din cauza titlului său, care sugera ideea de furt – o aluzie ce era considerată inacceptabilă în acea perioadă. Deși filmul a fost realizat în 1982, el nu a trecut de cenzura comunistă, fiind considerat subversiv și neconform cu „valorile” promovate de regim.
Acțiunea filmului, regizat de Iosif Demian, se desfășoară într-un sat de pe malul Dunării, unde Dorel Vișan interpretează rolul lui Ene Lelea, liderul Cooperativei Agricole de Producție (CAP). Ajuns la o vârstă matură, personajul său decide să se însoare cu Lia, interpretată de Magda Catone. Problema este că Lia este îndrăgostită de un tânăr recent eliberat din închisoare, condamnat pentru braconaj. La doar două zile după nuntă, Lia îl părăsește pe Ene Lelea și fuge cu tânărul sărac, lăsându-l pe acesta în umbra ridicolului.
Replica fatală
Deși scenariul în sine era problematic pentru cenzură, una dintre replicile finale ale filmului a fost considerată de-a dreptul periculoasă. Într-un dialog dintre un ziarist și Ene Lelea, ziaristul îl întreabă pe acesta din urmă cum este președintele lor. Răspunsul, „E un zbir și un prost, tovarășe”, a fost perceput ca o aluzie directă la Nicolae Ceaușescu. Acest lucru a fost de neiertat pentru cenzorii vremii, care au văzut în această replică o critică voalată la adresa dictatorului.
O radiografie a realității comuniste
Filmul „Baloane de curcubeu” a fost supus unor critici acerbe din partea comisiilor de cenzură, nu doar din cauza replicii finale, ci și a felului în care reflecta viața dintr-un sat comunist. Scenele care prezentau noroiul de pe ulițe, cozile interminabile la butelii sau sărăcia în care trăiau oamenii din sat au fost considerate nepotrivite și subversive. Acestea erau aspecte ale vieții cotidiene pe care regimul încerca să le ascundă cu orice preț.
Comisiile de cenzură au solicitat eliminarea acestor scene, precum și a altor elemente care reflectau realitatea cruntă a „Epocii de Aur”. Într-un final, s-a ajuns la a 18-a versiune a filmului, în care multe dintre scenele inițiale au fost tăiate, iar altele au fost modificate pentru a se conforma cerințelor ideologice. Astfel, filmul a pierdut esența inițială și a devenit o versiune diluată a ceea ce regizorul Iosif Demian intenționase să creeze.
După câteva proiecții într-un cinematograf de cartier, „Baloane de curcubeu” a dispărut complet din peisajul cinematografic românesc. Filmul părea să fi fost pierdut pentru totdeauna, până când, după Revoluție, Iosif Demian, întors din exilul său în Australia, a descoperit că versiunea a 13-a a filmului a fost salvată și păstrată într-un dulap.
În 2017, această versiune a fost proiectată în cadrul Astra Film Festival de la Sibiu, oferind publicului român șansa de a vedea un film care, la vremea lui, a fost considerat prea periculos pentru a fi difuzat.
