10 afecțiuni care ar putea semnala risc de Alzheimer cu ani înainte de diagnostic

Cercetătorii au descoperit că depresia, vertijul, durerile de cap și alte afecțiuni au fost mai frecvente în cei cinci ani care au precedat diagnosticul de Alzheimer, ceea ce ar putea oferi indicii utile pentru depistarea mai timpurie a bolii.

Foto: Shutterstock

Oamenii de știință au analizat dosarele medicale a 407 persoane diagnosticate cu Alzheimer cu debut precoce și ale altor 4.035 de persoane de vârstă și sex similare, care nu aveau acest diagnostic. Analiza a vizat perioada de 15 ani anterioară diagnosticării.

Vârsta medie la momentul diagnosticului a fost de 60 de ani. Boala Alzheimer cu debut precoce este diagnosticată la persoanele cu vârsta sub 65 de ani.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Alzheimer’s & Dementia, iar cele zece afecțiuni care au fost semnificativ mai frecvente în rândul persoanelor diagnosticate ulterior cu Alzheimer cu debut precoce, comparativ cu cele care nu au dezvoltat boala, sunt:

1. Vertijul: 5,9% dintre persoanele diagnosticate ulterior cu Alzheimer, comparativ cu 2,1% dintre cele fără acest diagnostic.
2. Depresia: 5,7%, comparativ cu 2,3%.
3. Durerile de cap: 4,9%, comparativ cu 1,6%.
4. Accidentul vascular cerebral: 4,4%, comparativ cu 2,0%.
5. Tulburările asociate consumului de alcool: 3,4%, comparativ cu 1,4%.
6. Afecțiunile cerebrale: 2,9%, comparativ cu 0,9%.
7. Afecțiunile tiroidiene: 2,5%, comparativ cu 0,8%.
8. Epilepsia: 2,2%, comparativ cu 0,7%.
9. Delirul: 1,5%, comparativ cu 0,1%.
10. Afecțiunile urechii, nasului și gâtului (ORL): 5,2%, comparativ cu 2,9%.

Studiul a arătat că diferențele privind frecvența acestor afecțiuni au fost cel mai pronunțate în cei cinci ani anteriori diagnosticării bolii Alzheimer cu debut precoce.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că numărul consultațiilor și al vizitelor la medic a crescut considerabil în rândul pacienților cu Alzheimer cu debut precoce, în perioada imediat anterioară diagnosticului și în momentul stabilirii acestuia. Această creștere ar putea indica apariția unor simptome ale bolii.

„Este bine cunoscut faptul că modificările neuropatologice asociate bolii Alzheimer încep cu cel puțin 15-20 de ani înainte de apariția simptomelor cognitive evidente clinic”, a explicat dr. Suvi-Johanna Krüger, coautoare a studiului și lector clinician la Universitatea din Oulu, într-un comunicat de presă.

„Majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat asupra bolii Alzheimer cu debut tardiv, în timp ce despre forma cu debut precoce se cunosc considerabil mai puține lucruri.”

Deoarece studiul a fost unul observațional, rezultatele sale evidențiază doar asocieri și nu demonstrează că afecțiunile identificate pot prezice cu certitudine apariția bolii Alzheimer.

„Studiul nostru nu poate stabili dacă aceste afecțiuni provoacă boala Alzheimer cu debut precoce sau dacă ele reprezintă consecințe ale proceselor patologice care stau la baza bolii”, a precizat Krüger.

„Unele afecțiuni ar putea reprezenta factori de risc, în timp ce altele ar putea reflecta simptome timpurii sau modificări care apar în faza prodromală a bolii.”

Faza prodromală este perioada în care încep să apară manifestări timpurii ale unei boli, înainte ca simptomele caracteristice să fie suficient de evidente pentru stabilirea diagnosticului.

De asemenea, este posibil ca factorii genetici, stilul de viață și condițiile socioeconomice să fi influențat rezultatele observate în rândul participanților.

Cercetătorii nu au putut verifica independent toate diagnosticele medicale și nici evalua severitatea bolilor de care sufereau pacienții. În plus, rezultatele ar putea să nu fie valabile și pentru populațiile din afara Finlandei.

Studii mai ample, care să includă analiza biomarkerilor bolii, a factorilor genetici și evaluări clinice detaliate, ar putea contribui la stabilirea unei eventuale relații de cauzalitate între afecțiunile identificate și apariția bolii Alzheimer.

Totodată, astfel de cercetări ar putea clarifica dacă aceste tipare medicale pot fi utilizate pentru îmbunătățirea depistării precoce a bolii.

De ce este important diagnosticul precoce?

Specialiștii recomandă să mergi la medic dacă te confrunți cu simptome persistente, inclusiv probleme de memorie sau dificultăți cognitive.

„Diagnosticul precoce este important deoarece, în stadiile incipiente ale bolii, există mai multe opțiuni de tratament și de sprijin”, a explicat Krüger.

„De asemenea, diagnosticarea timpurie le oferă persoanelor afectate și familiilor acestora mai mult timp pentru a-și planifica viitorul și pentru a beneficia de serviciile de sprijin adecvate.”

Sursa: Fox News