Filme și seriale pe care orice părinte ar trebui să le vadă alături de copilul său

Sunt momente în care cele mai importante conversații dintre părinți și copii nu încep cu o întrebare direct, ci pornesc de la o scenă dintr-un film sau de la reacția unui personaj. Ecranul, atât de des acuzat că ridică ziduri între generații, poate deveni și locul în care acestea se întâlnesc și poate favoriza discuții importante.

Foto: Arhiva

Filmele și serialele nu trebuie să ofere lecții perfecte pentru a avea valoare educativă tocmai pentru că uneori este suficient să pună pe masă un subiect despre care adolescentul nu ar vorbi spontan cu părintele său, în timp ce alteori îi permit adultului să privească, pentru câteva ore, lumea prin ochii unui copil.

Mențiune: Vârsta recomandată este orientativă. Părintele trebuie să țină cont și de maturitatea emoțională și sensibilitatea copilului, mai ales în cazul producțiilor care se abordează teme foarte sensibile.

Cele 13 motive - conversațiile pe care nu ar trebui să le amânăm

Vărsta recomandată 16+

Aceasta este, probabil, cea mai dificilă recomandare de pe această listă. Nu este un serial confortabil și nici unul care să poată fi privit pasiv. Tocmai de aceea, pentru adolescenții suficient de maturi pentru temele sale, vizionarea împreună cu un adult poate deschide ușa către conversații extrem de importante.

Serialul disponibil pe Netflix abordează bullying-ul, consumul de alcool și droguri, abuzul fizic și sexual, consimțământul, izolarea, sănătatea mintală, suicidul și efectele pe care acțiunile aparent mărunte le pot avea asupra celorlalți. Unele scene sunt explicite și tulburătoare, iar producția a generat      de-a lungul timpului inclusiv controverse privind felul în care prezintă anumite subiecte. Tocmai de aceea, nu l-aș transforma într-o simplă recomandare de divertisment pentru familie, ci într-o posibilă experiență de vizionare ghidată.

Dincolo de povestea Hannei Baker, serialul ridică o întrebare incomodă pentru adulți: cât de multe știm, de fapt, despre viața copiilor atunci când ei ies pe ușa casei?

Este un bun punct de plecare pentru discuții despre consimțământ, limite personale, presiunea grupului, relațiile abuzive, cererea de ajutor și responsabilitatea pe care o avem față de ceilalți. Una dintre cele mai importante întrebări de după un episod nu este Ți-a plăcut?, ci Dacă ți s-ar întâmpla ceva asemănător, ai simți că poți veni să-mi spui?.

Adolescence - părintele descoperă o lume pe care nu o vede

Vărsta recomandată 15+

Miniseria Adolescence pornește de la o situație extremă, dar își construiește forța tocmai din întrebările pe care le lasă în urmă. Bullying-ul, presiunea socială, dinamica dintre adolescenți, mediul online și influențele la care sunt expuși tinerii sunt privite din mai multe unghiuri. Pentru un părinte, una dintre cele mai puternice idei ale serialului este diferența dintre copilul pe care crede că îl cunoaște acasă și adolescentul care există în afara familiei.

Această producție cinematografică disponibilă pe Netflix poate deschide conversații despre bullying atât din perspectiva celui agresat, cât și din perspectiva celui care ajunge să rănească. Vorbește și despre educație, responsabilitate, masculinitate, apartenență și nevoia adolescenților de validare în fața celor de vârsta lor.

Este genul de serial după care merită să rămână televizorul închis încă o jumătate de oră tocmai pentru că discuția de după vizionare poate fi mult mai importantă decât episodul în sine.

The Land Before Time - prima întâlnire cu pierderea

Vărsta recomandată 6+

Uneori uităm că și animațiile pentru copii pot spune povești extraordinar de emoționante. Acest film îl urmărește pe micul Littlefoot într-o călătorie care începe cu una dintre cele mai dureroase experiențe pe care le poate înțelege un copil: pierderea unui părinte. Moartea mamei sale transformă aventura într-o poveste despre doliu, singurătate, curaj și puterea de a continua. Este un film despre pierdere fără să fie doar despre tristețe, întrucât Littlefoot descoperă sensul prieteniei, își construiește o mică familie în jurul său și realizează că drumul poate continua chiar și atunci când cineva pe care îl iubești nu îl mai poate parcurge alături de tine.

Pentru copii, asemenea povești pot oferi un limbaj simbolic pentru emoții pe care încă nu știu să le numească, în timp ce părinților le oferă ocazia de a vorbi despre despărțire, moarte, dor, frică și siguranță fără să transforme conversația într-o lecție.

Inside Out și Inside Out 2 - emoțiile nu sunt dușmanii noștri

Vărsta recomandată 6+

Puține animații au reușit să transforme lumea emoțională a copilului într-o imagine atât de simplă și, în același timp, atât de expresivă. Bucuria, Tristețea, Furia, Frica și Dezgustul devin personaje, iar mai târziu, odată cu intrarea în adolescență, universul interior se complică. Apar emoții noi, printre care Anxietatea, Rușinea, Invidia și Plictiseala, exact așa cum se întâmplă și în viața reală în momentul în care copilul crește, iar lumea lui emoțională devine mai greu de descifrat.

Una dintre cele mai frumoase lecții a filmelor „Inside Out” este că nu există conceptul de emoții rele. Tristețea are un rost, la fel și frica. Furia spune și ea ceva despre noi, chiar și anxietatea încearcă, în felul ei, să ne protejeze. Pentru un părinte, cele două filme pot deveni un instrument minunat pentru a descifra alături de copil cine e la consola lui acum. Pentru un copil, poate fi mult mai ușor să răspundă făcând trimitere la personajele de desene animate decât să explice un amestec complicat de senzații pe care încă nu știe să îl pună în cuvinte.

My Louisiana Sky - copilăria care începe să rămână în urmă

Vărsta recomandată 11+

Acest film prezintă o poveste mult mai liniștită decât celelalte titluri de pe listă, dar poate tocmai de aceea merită vizionat. Tiger Ann Parker este o adolescentă care începe să descopere că lumea este mai mare decât spațiul în care a crescut. Odată cu această descoperire apar întrebări despre familie, identitate, apartenență, rușine, acceptare și viitor.

Este una dintre acele povești despre maturizare în care schimbarea nu vine printr-un moment spectaculos, ci prin acumularea unor experiențe care îl obligă pe copil să privească diferit oamenii din jur și, în cele din urmă, pe sine. Pentru părinți, filmul poate fi o reamintire importantă: adolescența înseamnă și desprindere. Copilul începe să compare lumea familiei sale cu lumea din exterior, să-și dorească altceva, să-și pună întrebări și să-și construiască propria identitate. Acest proces nu reprezintă neapărat o respingere a familiei, ci o parte firească a devenirii sale, a căutării sale.

Niciunul dintre aceste filme sau seriale nu trebuie privit ca un manual de parenting. Unele prezintă situații extreme, altele simplifică realitatea, iar anumite producții necesită atenție la vârsta și maturitatea copilului. Nu este nevoie ca fiecare film să se transforme într-o lecție de viață sau într-o predică fără final. Uneori este suficient ca părintele să asculte cu adevărat ce are de spus copilul, dincolo de cuvintele sale. Un film bun poate spune povestea altcuiva, dar, din când în când, îi oferă unui copil curajul de a începe să o spună pe a lui.

Articol scris de Adriana Stanciu, consultant educațional