Plictiseala copilului nu este timp pierdut. Iată de ce!

M-am plictisit! este una dintre replicile pe care părinții le aud frecvent în timpul vacanțelor, iar răspunsul vine aproape instinctiv, sub forma unei încurajări spre o nouă activitate. O ieșire, un joc, un film, ceva creativ sau poate încă o aplicație. Plictiseala a ajuns să fie privită ca un moment neplăcut, inutil și, mai ales, neproductiv, pe care adulții încearcă să-l elimine din programul copiilor. Totuși, o zi nu trebuie să fie ocupată în întregime pentru a fi o zi bine petrecută.

Foto: Shutterstock

Uneori, tocmai momentele în care nu se întâmplă nimic le oferă copiilor ocazia să-și folosească singuri resursele, să se odihnească și să descopere ce pot face atunci când nimeni nu le oferă următoarea activitate.

Plictiseala este un proces firesc, care apare atunci când stimularea din exterior scade și nu există o activitate care să ne capteze imediat atenția. Un asemenea moment poate deveni un spațiu în care imaginația și inițiativa au ocazia să apară. Dacă, de exemplu, un copil nu primește imediat un joc, un ecran sau o sugestie din partea adultului, acesta va trebui să caute singur o soluție. Important de nota teste faptul că plictiseala nu produce automat creativitate, dar creează condițiile în care creierul poate face conexiuni, poate genera idei și poate găsi singur noi preocupări.

De ce ne sperie copilul plictisit

Pentru mulți adulți plictiseala copilului pare o problemă care trebuie neapărat rezolvată. Vacanța ajunge astfel să fie organizată în jurul activităților: excursii, cursuri, sport, ateliere, jocuri, vizite sau programe educative. Inclusiv mediul digital reflectă această preocupare. Găsim jocuri anti-plictiseală, aplicații, kituri și liste cu zeci de activități create special pentru momentele în care copilul spune că nu are ce face. Desigur, și acestea pot fi distractive și utile, dar problema apare atunci când fiecare minut liber trebuie umplut cu un stimul nou. Astfel, fără să ne dăm seama, putem transmite copilului ideea că timpul în care nu face nimic este inutil și trebuie evitat.

Copilul nu trebuie stimulat permanent

A accepta plictiseala nu înseamnă să lăsăm copilul permanent de capul lui sau să renunțăm la activitățile făcute împreună. Copiii au nevoie de joacă, experiențe noi, mișcare, interacțiune și timp petrecut cu familia, dar au însă nevoie și de pauze. O după-amiază fără program, câteva ore fără o activitate planificată sau pur și simplu un moment fără nimic de făcut nu reprezintă goluri pe care părintele trebuie să le umple. Odihna, momentele moarte și perioadele cu puțini stimuli fac parte din ritmul firesc al unei zile.

Data viitoare când copilul spune că s-a plictisit poate că nu este necesar să deschidem imediat sertarul cu jocuri sau să căutăm următoarea activitate. Ce va face? Ce va inventa? Spre ce își va îndrepta atenția atunci când alegerea îi aparține? Nu orice moment al copilăriei trebuie organizat de un adult și nu fiecare minut al vacanței trebuie să fie productiv. Copiii au nevoie de experiențe și de stimulare, dar și de spațiu mental. Și sunt momente în care una dintre activitățile de care au nevoie în vacanță este tocmai absența unei activități.

Articol scris de Adriana Stanciu, consultant educațional