Radioterapia. Tot ce trebuie să știi despre terapia cu radiații folosită în tratarea bolnavilor de cancer
Etapă importantă de tratament în cancer, radioterapia se poate combina cu chimioterapia și cu operațiile chirurgicale.
În cadrul radioterapiei, cunoscută și ca terapie cu radiații sau cu raze X, se folosesc radiații ionizante atent dozate, pentru distrugerea celulelor tumorale, blocându-le capacitatea de a se multiplica. Cu toate că se urmărește țintirea tumorii maligne, pot fi afectate și țesuturile sănătoase, cu diverse efecte secundare. Tratamentele moderne de radioterapie limitează distrugerea țesuturilor normale.
Ce este radioterapia curativă
Radioterapia este utilizată cu scop curativ sau paliativ. Radioterapia curativă urmărește vindecarea bolii. Poate fi singura modalitate de tratament atunci când tumoarea este sensibilă la iradiere ori când nu poate fi operată. Radioterapia se poate face înainte de intervenția chirurgicală, pentru mișcșorarea tumorii și pentru a o face operabilă. Alteori, se aplică după operație, pentru împiedicarea apariției recidivelor.
Radioterapia paliativă este indicată în stadiile avansate ale bolii și vizează combaterea unor simptome precum durerea, cu scopul îmbunătățirii calității vieții.
Radioterapia externă folosește un aparat care direcționează razele X către zona în care se află tumoarea. Pacientul stă nemișcat pe o masă, în camera de tratament, în timp ce acceleratorul liniar direcționează radiațiile asupra unei zone precise de pe corp, timp de câteva minute. În ultimii ani au apărut noi tipuri de aparate, care folosesc doze mai mari, cu efecte adverse mai puține, în avantajul pacienților.
Radioterapia internă (sau brahiterapia) presupune utilizarea unui implant radioactiv (capsule, fire, baloane), care este plasat în corp, în apropierea tumorii, sub anestezie generală. Pentru că pacientul poate deveni sursă de radiații pentru cei din jur, este nevoie de măsuri speciale (internare, limitarea vizitatorilor în perioada tratamentului).
Efecte secundare posibile
Terapia cu raze X este însoțită adesea de efecte secundare, care depind de vârsta și de starea pacientului, de bolile asociate, de volumul tumorii și de tipul de iradiere. Reacțiile pot surveni în timpul tratamentului (acute) sau după mai multe luni. Efectele secundare acute includ greața, vărsăturile, căderea părului, astenia, roșeața pielii și riscul mai mare de apariție a infecțiilor și a sângerărilor. Printre complicațiile care apar mai târziu, la câteva luni, se numără ulcerațiile și insuficiența renală sau pulmonară. Un alt risc târziu al radioterapiei este favorizarea cancerului secundar. Numărul ședințelor de radioterapie depinde de tipul de cancer, de starea bolnavului și după caz, și de celelalte terapii administrate.
Ce spun specialiștii
Radioterapia este o specialitate clinică ce utilizează radiațiile ionizante în tratarea pacienților cu neoplazii maligne, fiind indicată ocazional și în unele afecțiuni benigne. Se folosește într-o gamă largă de tumori maligne, cum ar fi: tumori ale pielii, osoase, cerebrale, ale sferei ORL, pulmonare, digestive, genito-urinare, limfoame. Rolul radioterapiei este de a administra o doză precisă de iradiere unui volum tumoral bine definit, cu afectarea minimă a țesuturilor sănătoase înconjurătoare.
Radioterapia se poate utiliza singură sau împreună cu chimioterapia, pentru tratarea unor tumori inoperabile, cu rolul de a transforma o tumoră inițial inoperabilă într-una care poate fi excizată chirurgical. Se poate administra și pentru a combate eventualele extensii tumorale și pentru a împiedica răspândirea bolii în momentul efectuării intervenției chirurgicale sau postoperator, pentru a distruge eventualele reziduuri tumorale (macroscopice sau microscopice), conducând, în acest fel, la împiedicarea apariției recidivei locale.
De asemenea, radioterapia se poate utiliza în stadiile metastatice, cu rol antalgic (de exemplu, în metastazele osoase, rezultând ameliorarea sau dispariția durerii în segmentul tratat, reducerea riscului de fractură), cu rol hemostatic (de exemplu, în metroragiile din cancerele de col uterin sau de corp uterin, în hematurii), cu rol decompresiv (cum ar fi în sindromul de venă cavă superioară, compresia măduvei spinale), conducând la prelungirea supraviețuirii și îmbunătățirea calității vieții.
Citește și:
