Actorul genial care a emigrat în SUA în anii 90. A jucat roluri memorabile
Constantin Diplan, unul dintre cei mai apreciați actori ai generației sale, a avut un parcurs artistic impresionant, dar o decizie i-a schimbat cursul vieții – emigrarea în Statele Unite după Revoluție. Cu o carieră strălucitoare în teatru și film, Diplan a fost un nume emblematic în cinematografia românească a anilor ’70-’80.
De la debut la succesul pe marile ecrane
Născut pe 10 mai 1937, în București, Constantin Diplan a urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, fiind coleg de generație cu mari actori precum Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Marian Hudac. Deși a fost admis la facultate abia la a doua încercare, talentul său incontestabil l-a propulsat rapid în lumea artistică, scriu cei de la historia.
După absolvire, în 1963, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde a contribuit la înființarea secției de limbă română. A urmat apoi transferul la Teatrul Național din București, unde a devenit o prezență constantă pe scenă.
Debutul în cinematografie a venit în 1966, odată cu filmul Ultima noapte a copilăriei. Ulterior, a interpretat roluri memorabile în „Iarna bobocilor”, „Buletin de București”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Declarație de dragoste” și „Cuibul de viespi”.
Un moment de referință în cariera sa a fost filmul Cursa (1975), regizat de Mircea Daneliuc, unde a jucat alături de Tora Vasilescu și Mircea Albulescu, oferind o interpretare magistrală.
O decizie radicală: emigrarea în SUA
După 1990, Constantin Diplan a luat o decizie neașteptată – a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se în Montgomery Village, Maryland. Motivul exact al plecării nu a fost niciodată pe deplin clar, dar actorul fusese cunoscut pentru atitudinea sa tranșantă împotriva regimului comunist.
A revenit sporadic în România pentru câteva roluri în filme precum „Oglinda” (1993) și „Călătorie de neuitat” (1994), dar nu și-a mai reluat cariera în teatru sau film.
Constantin Diplan a fost descris de critici și colegi drept un actor autentic, cu o naturalețe cuceritoare. Răzvan Ionescu, actor și critic de teatru, spunea despre el:
„Constantin Diplan a fost imaginea tipică a băiatului de cartier. Băiatul cumsecade. Dacă te obișnuiai cu el, erai un om pierdut. Pentru că deveneai dependent. Îți lipsea. Ți-era dor. Aducea pe scenă și pe ecran o naturalețe senină. Pur și simplu îți făcea bine să-l vezi”.
