Actorul genial care era preferatul lui Amza Pelea: „Nu înjură, nu bârfeşte, nu este invidios. Într-un cuvânt, are numai calităţi!“
Amza Pellea, unul dintre cei mai mari actori români, și-a exprimat de nenumărate ori admirația față de colegii săi de breaslă, dar puțini au ajuns să ocupe un loc special în inima sa precum actorul care l-a impresionat prin talentul său natural și integritatea sa umană. „Nu înjură, nu bârfește, nu este invidios. Într-un cuvânt, are numai calități!“ spunea Pellea despre acest actor. În lumea cinematografiei, unde ego-urile mari pot alimenta tensiuni, acest om de teatru și film s-a distins prin modestie și profesionalism desăvârșit.
Într-unul dintre cele mai apreciate filme ale sale, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972), Amza Pellea joacă rolul lui Ipu, un nebun al satului într-o poveste inspirată din nuvela lui Titus Popovici, Moartea lui Ipu. Regizat de Sergiu Nicolaescu, filmul a adus laolaltă actori de excepție precum Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Octavian Cotescu și Ioana Bulcă. Cu toate acestea, Pellea s-a atașat profund de unul dintre colegii săi de platou mai puțin obișnuiți – un ciobănesc numit Iancu.
Câinele care a câștigat respectul lui Amza Pellea
Iancu, câinele ciobănesc ce a jucat alături de Amza Pellea în rolul companionului loial al lui Ipu, a câștigat respectul și admirația actorului, nu doar pentru profesionalismul său pe platou, dar și pentru comportamentul său impecabil. Pellea l-a descris în paginile revistei Cinema din 1972 ca fiind „un exemplu de modestie și punctualitate“ și l-a lăudat pentru faptul că nu „se duce în pauzele de filmare la regizor să-l influențeze“, făcând aluzie la umorul subtil și observațiile pline de ironie caracteristice actorului, scriu cei de la Adevărul.
Pellea a menționat că Iancu a fost un partener de filmare ideal, care „nu a încercat niciodată să-mi încalce vreo replică“ și care nu avea „pretenții să i se rezerve cutare sau cutare loc în autobuz“. Relația dintre actor și câine a fost atât de profundă încât Pellea i-ar fi făcut cadou o zgardă simbolică pentru a-l onora. Pentru el, Iancu nu era doar un câine, ci un partener cu care împărtășea momente speciale în timpul filmărilor.
Sergiu Nicolaescu și viziunea sa cinematografică
Filmul Atunci i-am condamnat pe toți la moarte este un alt exemplu al viziunii regizorale unice a lui Sergiu Nicolaescu, care a adus pe marile ecrane producții impresionante, precum Mihai Viteazul și Dacii. Inspirat din nuvela lui Titus Popovici, filmul urmărește o poveste tulburătoare despre sacrificiu, onoare și dilemele morale pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cu o distribuție de excepție și o regie atentă, filmul a avut un impact profund, fiind cumpărat de francezi pentru suma de 9.500 de dolari și propus pentru a concura la Festivalul de la Cannes.
