Actorul român care a fost umilit înainte de moarte. A petrecut 70 de ani pe scenă „Este de-a dreptul ruşinos”
Actor extrem de cunoscut și iubit, care spunea des că s-a născut în aceeași zi cu William Shakespeare și care și-a petrecut 70 de ani din viață pe scenă, a fost umilit înainte de moarte. Ion Lucian a părăsit această lume pe 31 martie 2012.
Ion Lucian, născut la data de 22 aprilie 1924, în București, un actor cunoscut și foarte iubit, spunea adesea că s-a născut în aceeași zi cu Shakespeare. Mama sa era din zona Neamțului, iar tatăl său din Roman. A mers la Liceul Matei Basarab și a luat bacalaureatul în 1942. A refuzat o carieră de inginer și a urmat Academia de Artă Dramatică. În 1940, a început să dea meditații la matematică.
A făcut apoi figurație la teatrul Național, iar în 1941, pe încă era elev în clasa a XII-a, după ce a recitat poezie „Oltul”, de Octavian Goga, a fost admis la Academia de Artă, cu toate că încă nu avea bacalaureatul.
Ion Lucian a fondat Teatrul pentru Copii „Ion Creangă”
Timp de un an, a urmat în paralel liceul și Academia, iar după examenul de bacalaureat, a concurat pentru un post de actor la Teatrul Național, fiind acceptat pe unul dintre cele cinci posturi disponibile pentru care s-au înscris 163 de persoane. Primul său rol a fost în „Castiliana”, de Lope de Vega. A lucrat apoi ca actor la Teatrul Național din București, Teatrul Municipal din București, Teatrul Teatrul Actorului de film C. Nottara și Teatrul de Comedie. În 1990, a devenit director fondator și actor al Teatrului Excelsior și societar de onoare la Teatrul Național. De asemenea, a fondat Teatrul pentru Copii „Ion Creangă”, pe care l-a condus între anii 1964 şi 1972.
Pe data de 11 martie 2012, comediantul a fost internat la Spitalul de Urgență Floreasca din București, după ce a fost diagnosticat cu bronhopneumonie și anemie. La data de 31 martie 2012, în jurul orei 21.15, actorul s-a stins din viață.
Cu o săptămână înainte să moară, a scris un mesaj de pe patul de spital, care a fost citit de soția sa, Paula Sorescu Lucien, în fața unui public de 150 de persoane adunate la Teatrul Excelsior din București. În mesaj, actorul deplângea starea actuală a teatrului și pierderea legăturii acestuia cu publicul. Totodată, în 2010, Ion Lucian a plâns într-o emisiune din cauza faptului că, după ce a muncit timp de 70 de ani, fusese nevoit să renunţe la pensie în favoarea salariului.
„Din 1 iulie (2010) și până acum am luat 1 leu. Noi am avut concediu în iulie și am avut dreptul și la câteva zile din august. Acele câteva zile din august au fost incluse în avans, iar la sfârșit am mai luat decât un leu”, a declarat Ion Lucian cu ochii în lacrimi, pentru Antena 3.
Soţia actorului, Paula Sorescu, se afla în aceeaşi situaţie: „Vreau să vă spun că, la o anumită vârstă, devii mult mai sensibil la niște nedreptăți după ce ai adus atât de mult țării. Ion Lucian a fost un luptător. A fost un om cinstit, un om corect. Ion Lucian a avut idealuri, ultimul fiind să facă din temelie Teatrul Excelsior. S-a luptat 11 ani și atunci când s-a ivit această situație cu tăierea pensiilor a spus că el nu poate să renunțe pentru că este copilul lui (n.r. – Teatrul Excelsior). Vă spun cinstit că nu-i părea rău de bani. Îi părea rău că a fost umilit. Vom dispărea cu toții. Așa este destinul, dar nu trebuie uitat că el a făcut două teatre”, spunea Paula Sorescu Lucian.
„Este ruşinos ce face statul român”
În plus, cu un an îninte de moartea sa, Ion Lucian spunea cum tăierea pensiilor i-a adus o umilință de nedescris. Pe vremea Guvernului Boc, statul a tăiat indemnizațiile marilor actori și le-a interzis să mai lucreze după vârsta de pensionare.
„Este ruşinos ce face statul român. Este necinstit să amputezi nişte salarii, nişte contribuţii băneşti la munca noastră. Este de-a dreptul ruşinos când se însuşeşte un drept pe care, de fapt, nu ar avea dreptul statul să îl folosească. Pentru că este dreptul de pensie la care noi am contribuit, în cazul meu 70 de ani, cu cele mai mari cote.
Pur şi simplu mi s-a tăiat această pensie care, de fapt, este depunerea mea o viaţă întreagă pentru a avea o bătrâneţe liniştită dacă nu altfel. Aici consider că este un act nefiresc şi bănuiesc că făcut fără prea multă înţelegere. Cu o simplă logică, o simplă aplecare faţă de breasla noastră nu s-ar fi ajuns la această situaţie penibilă“, spunea actorul în 2011, cu un an înainte să moară.
Actorul a jucat, de-a lungul anilor, sute de personaje din dramaturgia românească şi universală şi a semnat regia a peste o sută de spectacole. Dintre piesele în care a jucat menţionăm: „Mincinosul” de Carlo Goldoni; „Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello; „Ţara surâsului” de Franz Lehár; „Nu se ştie niciodată” de G. B. Shaw; „Câinele grădinarului” de Lope de Vega; „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale; „Rinocerii” de Eugen Ionescu; „Scaiul” de Georges Feydeau; „Regele Cerb” de Carlo Gozzi; „Procesul d-lui Caragiale” de M. Ştefănescu; „Svejk în al doilea război mondial” de Bertold Brecht, „Insula” de Mihail Sebastian etc.
În 2004, a fost decorat cu titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare din Franța, pentru activitatea lui în spațiul francofon. Titlul a fost dat de însuși președintele francez Jaques Chirac.
