Cândva un artist îndrăgit, astăzi abia are din ce să trăiască. Cântă pe străzi pentru a-și permite o pâine: „Într-o zi, cât stau o oră, două, fac 30-40 de lei”
Lucă Muraru, un muzicant talentat în vârstă de 75 de ani, a fost, cândva, un nume cunoscut în Iași și în zonele din jurul acestuia, cântând la nunți, cumătrii și restaurante. Cu o carieră începută de la vârsta de 9 ani, artistul a trăit și respirat muzică, dar astăzi, datorită pensiei mici, a ajuns să cântă pe străzi pentru a-și câștiga traiul zilnic.
Un drum lung în muzică
Lucă Muraru a descoperit muzica de mic copil, începând cu tobele și continuând cu chitara, instrumentul cu care și-a câștigat faima. Originar din Podu Iloaiei, dar stabilit în Iași de mai bine de 60 de ani, Lucă nu a avut alt membru al familiei care să cânte, însă și-a descoperit pasiunea în adolescență. „Eu cânt de la vârsta de 9 ani, sunt din Podu Iloaiei, dar locuiesc la Iași de 60 de ani”, spune el, aducând aminte cu mândrie de începuturile sale muzicale, scriu cei de la Bzi.
În perioada tinereții, Lucă a cântat în diverse locații din Iași, dar cea mai lungă perioadă a petrecut-o la Bolta Rece, unde a cântat timp de 11-12 ani. A fost și barman și muncitor, iar pasiunea pentru muzică l-a însoțit pe tot parcursul vieții sale. „Am fost și barman vreo 4 ani, apoi am fost 6 ani la Bolta Rece. După ce am cântat, am fost angajat ca muncitor. Dacă nu aveam ce să fac acasă, mai stăteam și mai ajutam pe acolo”, povestește el.
Pensia mică, o povară greu de dus
Deși Lucă a cântat o viață întreagă, pensia pe care o primește acum este de doar 1.520 de lei, o sumă mult prea mică pentru a-i acoperi nevoile zilnice. Astfel, în urmă cu șapte ani, a început să cânte pe străzile din Iași pentru a-și suplimenta venitul. „Cânt pe stradă, pentru că am o pensie mică de 1.520 de lei. Până anul trecut, am avut 1.175 de lei, am fost de multe ori la Casa de Pensii”, explică el, adăugând că, deși pensia i-a fost ușor mărită, nu ajunge pentru traiul zilnic.
Lucă cântă de obicei pe Strada Palat, în zona Hotelului Moldova, iar o oră sau două de cântat îi aduc un venit zilnic de aproximativ 30-40 de lei. În trecut, înainte ca situația financiară să devină și mai dificilă, câștiga chiar și 80-100 de lei pe zi. „Cânt și cu vocea, dar nu am moștenit-o de la nimeni din familie. Se oprește lumea pe stradă, dar este mai greu acum, pentru toată lumea, cu banii”, spune Lucă, care își aduce aminte cu tristețe cum, în trecut, câștiga mult mai mult din muzica sa.
Regrete și singurătate
Pe lângă problemele financiare, Lucă Muraru poartă și o mare tristețe în suflet – aceea că nu mai are o familie. După o despărțire dureroasă de soția sa acum 40 de ani, Lucă a rămas singur, cu o fiică și un fiu din două relații diferite. Din păcate, relațiile cu copiii s-au răcit, iar contactul cu aceștia este aproape inexistent. „Trăiesc singur, am 40 de ani de când m-am despărțit de soție. Cu copiii nu vorbesc. Fata are 50 de ani și băiatul vreo 35 de ani”, spune Lucă, cu o voce apăsată de regrete.
Muzica, singura alinare
Chiar și în mijlocul acestei singurătăți și a dificultăților financiare, muzica rămâne singura alinare pentru Lucă. Cântă din plăcere, dar și din nevoia de a supraviețui, iar momentele petrecute pe stradă, chiar și în condițiile dificile, sunt pentru el o veritabilă refugiu. „O viață excelentă este cea de muzicant”, spune el, cu o sinceritate dezarmantă.
Din păcate, cântatul pe stradă nu este lipsit de riscuri. Lucă a fost de mai multe ori victima hoților, care i-au furat cutia în care aduna banii de la trecători. Totuși, nu se lasă descurajat. „Este și periculos să cânți pe stradă, sunt unii care îți fură cutia cu bani. Am pățit de vreo 3-4 ori asta”, mărturisește el.
Un artist care nu se dă bătut
Lucă Muraru nu câștigă mult din muzica sa de pe stradă, dar tot ce își dorește este să continue să cânte. Chiar dacă viața i-a adus multe greutăți, muzica rămâne pentru el o sursă de împlinire și de speranță. „Într-o zi, cât stau, fac 30-40 de lei. Înainte, făceam 80-100 de lei pe zi. Eu cânt muzică ușoară, veche; piesa mea preferată este «Dragoste la prima vedere», de Ilie Micolov”, spune el, cu un zâmbet pe buze, chiar dacă viața l-a lovit de multe ori.
