Ce îi dă mari emoții Amaliei Enache? Și de ce a ales vedeta ProTV o școală privată pentru fiica ei?!
Amalia Enache (45 ani) a avut nu doar o vară plină și frumoasă, însă pentru ea urmează și o toamnă cu emoții, căci fiica ei, Alma, care de curând a împlinit recent 6 ani, va începe clasa zero.
Amalia Enache a așteptat momentul potrivit să își ducă fiica la Disneyland
Cum se pregătește celebra prezentatoare a știrilor ProTV de marele moment și de ce nu a ales un sistem privat pentru fiica ei, ce relație are cu micuța, dar și dezvăluiri despre relația cu soțul ei, Claudiu Anghel, ei bine, aflați într-un interviu exclusiv pentru Click!
Interesant de văzut: Amalia Enache, cum nu o vezi la știri, complet nemachiată!
- Cum a fost în Franța?
O, Doamne! A fost minunat! Pentru mine, Paris este un loc de suflet, dar de data asta am descoperit și locuri noi, cum ar fi Normandia, deși am luat-o pe o perioadă în care eram foarte pasionată de impresioniști și ăla e locul în care impresioniștii și-au găsit inspirație, în care Baudelaire a scris o parte din Les Fleurs du mal, lucruri care mie mi-au marcat foarte mult adolescența.
Eu am făcut un liceu specializat de limba franceză și, cumva, toate lucrurile astea s-au reactivat acum, în această călătorie și a fost fabulos pentru mine și extraordinar că am putut să fac această redescoperire de stări pe care mie mi le dă Franța, cultura franceză, acele locuri, împreună cu fiica mea, la care am adăugat și ceva pentru vârsta ei! Și anume Disneyland.
- Alma a fost pentru prima oară la Disneyland?
Ea a fost pentru prima oară la Disneyland pentru că am așteptat vârsta potrivită la care să nu fie chinuitor, că e destul de multă lume, să și înțeleagă, dar, în același timp, să nu depășim vârsta la care e toată povestea asta de imaginație, de fantezie, de zâne, de prințese. Mi s-a părut mie că 5-6 ani ar fi vârsta potrivită, ea tocmai a împlinit 6 ani.
- Cum a fost cu bugetul la Disneyland? S-a depășit?
A, nu, noi avem o regulă! În general, oriunde ne-am duce, deja, nu știu, și supermarketurile sunt cu Disneyland, și dacă e să faci ce își dorește copilul, și aeroportul e plin de lucruri și noi cumpărăm un singur lucru de unde ne ducem care să fie o amintire, și atunci mi se pare că o și pun în ipostaza în care trebuie să aleagă serios, să se uite în jur și să își aleagă ceva ce își dorește cu adevărat, ca fiindu-i amintire de acolo!
Și și-a dorit, ghiciți, ce? O pălărie de pirați! Eu credeam că o rochie de prințesă! Nu, a depășit demult momentul, de pe la vreo 3 ani nu mai vrea rochii de prințesă, are deja 6 și a și ținut să îmi precizeze, mergând așa pe stradă, una pe lângă alta, mi-a zis, „Mama, să știi că eu sunt mai degrabă genul rock decât prințesă!". Și chiar așa este!
Citește și: Amalia Enache, dezvăluire inedită! Ce propunere a primit în urmă cu 15 ani
- Cu tine seamănă Alma?
Da, seamănă și cu mine, dar la îndrăzneală, la curaj, este mult peste mine. Eu, de pildă, mie nu îmi place să mă dau în toate chestiile alea de aventură, am și un rău de mișcare și ea vrea chiar în toate, chiar singură dacă s-ar putea. Îi place foarte mult adrenalina, e neînfricată, dar această neînfricare e bună, această îndrăzneală a ajutat-o să învețe să patineze fără niciun efort, mi se pare că singură le învață, să învețe să înoate foarte devreme, pentru că de la 3 ani mi-a spus că nu mai vrea aripioare și a vrut, vrea, e îndrăzneală care de fapt o învață lucruri care sunt foarte utile, foarte folositoare în viață, ceea ce este grozav.
- Ce îți dorești pentru fiica ta? Că o vezi așa curajoasă, are inițiativă!
Îmi doresc să nu îi taie nimeni și nimic aripile astea, uneori știi că ni se întâmplă asta în viață, să fim temperați, poate chiar de mine, de adulții din jur, și îmi doresc să aibă asta, să aibă în continuare încrederea asta pe care o are în ea, la care eu mă uit realmente cu admirație!
Ea știe ce poate să facă și mi-am dat seama că dacă sunt acolo, cumva să o susțin, chiar reușește să facă lucrurile astea! Asta îmi doresc pentru ea, să descopere lumea cu bucurie, e ceva ce îmi doresc foarte mult, să stăruim în ceea ce facem, să nu renunțăm ușor și în același timp să ne bucurăm de tot ce avem!
- Cât de mult te-a schimbat Alma de când ești tu mămică? E ceva ce nu credeai că o să faci vreodată și ai făcut?
Da! Probabil că multe lucruri! Nu stai niciodată să îți imaginezi exact așa cum va fi copilul, dacă stau să mă uit în urmă mi-ar fi fost imposibil să îmi imaginez acest tip de personalitate. Mi se pare că este suficient de puternică și că își susține așa de bine punctul de vedere, ceea ce eu nu știam la vârsta ei, am crescut și în alte vremuri în care copiii nu îndrăzneau chiar atât de mult!
- Bine, o iei cu tine și peste tot, poate și de asta e o fire deschisă! Am văzut că ai luat-o la festivaluri și că vara asta v-ați plimbat mult împreună!
Da! Pentru că dacă eu fac asta și e parte din viața mea, mi se pare că un copil crește într-un anumit tip de familie, cu ce trăiește familia aia. Eu și tatăl ei mergem la festivaluri de film mult, mergem la festivaluri de muzică pentru că ne place un anumit tip de muzică, dar și pentru că ne place un anumit tip de socializare și locurile în care se întâlnesc tinerii.
Mi se pare că oamenii care se duc în locurile astea sunt un pic mai flexibili, mai îngăduitori unii cu alții și mi se pare că e o valoare care merită cumva redată indirect copiilor.
Chiar și acum, la muzee, la expoziții, sunt locuri în care vreau să merg și mi se pare că este suficient de mare încât să deprindă din această estetică, fără să fie cu forța, adică acolo unde are limite ne oprim la limitele ei, cât poate, dar sunt sigură că sunt lucruri care se sedimentează acolo și dacă este să aleg între o expoziție și doar să stăm așa degeaba, o să vreau să facem asta, că așa mi-e firea. Ea nici nu știe cum e într-o altă familie, în familia asta crește! (râde)
Alma a împlinit 6 ani în această vară
- Ce a luat Alma de la tatăl ei?
Umorul! Amândoi au peste mine! Umor și multe! Probabil aptitudinile sportive, cred. Sunt multe!
- Ce îi place să facă așa, pe partea asta?
Îi place să facă vara înot și iarna patinaj, sunt două sporturi pe care le-a învățat, zic eu, singură! Deși după aceea am dus-o la cursuri, dar primul merit e al ei, pentru că a avut îndrăzneala, încă de la 3 ani, să îmi ceară la piscină, să înoate fără aripioare, pentru că a cerut patine în picioare de când putea să vorbească, cu rolele la fel.
Adică eu am susținut-o, că am dus-o apoi la niște cursuri să învețe niște tehnici, dar meritul mare e al ei, pentru că vrea să facă acele lucruri! Și, în general, vrea să încerce! Dacă vrei să crezi, mi-a cerut să o duc la cursul de parkour, dar nu are încă vârsta, abia după 6 ani sunt primiți copiii acolo.
- Poate și faptul că voi ați trăit mai mult într-o țară străină, după ce s-a născut Alma, a ajutat la această dezvoltare a ei!
Poate! Și pentru că avem și prieteni internaționali așa, din mai multe locuri. Uite, acum am fost la o prietenă foarte bună din Franța, avem prieteni în Italia, în Franța, în Lisabona, în mai multe orașe și prieteni foarte-foarte apropiați cu care ne vedem și poate că asta îi oferă o deschidere asupra lumii, nu știu!
- Nu îți place să îți expui viața privată!
Uite, deja mi-o expun foarte mult, povestind despre copil! Cât se poate!
- Cum vă pregătiți pentru începerea școlii?
În primul rând, eu mă pregătesc psihic, pentru că îmi dau seama că urmează perioada asta în care noi am fost dependente de vacanțe. Una e grădinița. Pentru mine, școală a fost foarte importantă.
Mi se pare că sunt produsul unei munci foarte bune ale mele în școală și atunci pun foarte multă valoare în școală! Pe de altă parte, știu că asta înseamnă multă responsabilitate și cumva că s-a încheiat "Dolce far niente" ăsta, și cumva trebuie să avem niște sarcini.
Și cumva cred că emoțiile sunt mai mari la mine decât la ea, că ei oricum îi place să se joace foarte mult de-a școala, de-a temele, dar încă nu știe despre ce este vorba!
- A avut vreo preferință în alegere rucsacului sau își dorește ceva anume?
Suntem foarte "safe" aici. Avem uniformă la școala la care merge ea, coduri de culoare, nu putem ieși din bleumarin, verde și alb, așa că este o școală fără sclipici, fără rozuri.
- Ai ales o școală de stat pentru Alma?
Nu, nu este o școală de stat, din cauza programului și a faptului că mi se pare că învățământul românesc nu e deloc adaptat societății. Peste tot în lume, în Franța, în Marea Britanie, copiii merg dimineața și îi iei după-amiază de la școală.
În România, trebuie la ora 11 deja să găsești soluții pentru cine ia copilul de la școală, opțiunea este un afterschool, pentru care plătești ca la privat și unde oricum copilul stă într-o bancă după ce a stat toată ziua tot într-o bancă, și atunci eu am ales un sistem privat, cu regret că nu am o opțiunea reală la stat. Dar e un sistem privat care urmează programa românească, astfel încât să putem jongla, dacă va fi nevoie. Am ales așa, rațional!
- Tu cum erai în școală?
Premiul I! Cu coroniță! Fără niciun efort, fără niciun ajutor la teme de la părinții mei! Dar eu am fost fată de director de școală, cumva nu aveam încotro decât să fiu cea mai bună din școală, să nu-mi fac părinții de rușine!
- Nu ai copiat niciodată?
Ba da! Pe vremea mea să știi că se mai copia. Ar fi aiurea să zicem... Acuma mi se pare că e mai serioasă treaba. Am mai și copiat, să știi, dar în niciun caz la copilăria asta foarte mică, adică 1-4, nu știu. Cumva prin liceu înveți lucrurile astea!
- Ce materie nu ți-a plăcut sau ce urai așa...?
Lucrurile care presupuneau nu materia în sine, dar enumerararea de ani la istorie, memorarea unor ani în care s-au întâmplat niște lucruri și nu povestea. În continuare cred că istoria este ceva fascinant, dacă le-o spui copiilor sub formă de poveste, de întâmplări, dacă îi pui să memoreze o cronologie, în ce an a izbucnit nu știu ce război, în ce an s-a terminat, în ce dată exactă, nu e interesant pentru un copil cu mintea încă în formare.
Nu mi-au plăcut lucrurile astea cronologice și geografia nu mi-a plăcut tocmai pentru că nu era însoțită de povești. Acum citesc mai multe despre geografie de când vizitez și călătoresc în niște țări pentru că mă interesează pe mine, dar așa, enumerate cu nord-vest-est, iară nu pot să zic că m-a pasionat.
- Te-a pus Alma vreodată în fața unei crize de răsfăț sau ceva de genul? Ai experimentat vreodată așa ceva? Nu vreau să plec de aici că vreau să îmi cumperi ceva anume sau...
Nu de genul ăsta, dar da, sigur că da. E în permanență un joc, un tango în permanență, dar ceea ce am învățat,, la un moment dat, de la un psiholog încerc să aplic și anume să conștientizez faptul că ea este într-o perioadă de învățare, că cei 7 ani de acasă înseamnă că acum trebuie să învețe acele lucruri.
Nu le știe deja, că sigur că se enervează și poate își dorește lucruri, dar rolul meu este să fiu acolo și să o ghidez să le învețe. Mă enervăm și eu foarte tare, mi se părea că da, de ce nu înțelege și mi-am dat seama că totul depinde de mine și de capacitatea mea de a o face să înțeleagă lucrurile alea.
Se întâmplă crize, se întâmplă în viața tuturor oamenilor și tuturor părinților cu copiii lor, depinde de noi să le înțelegem că noi, ok, le știm pentru că avem 40 de ani în care le-am tot făcut. Trebuie să le învețe și ei, și le vor învăța!
- Alma când te vede la televizor și zice, "Uite, mami prezintă știrile!". Ea își dorește să facă acest lucru?
Nu e impresionată în mod deosebit, pentru că ea așa este obișnuită și pentru că oricum și prietenii mei apar la televizor și cumva acum generația asta nu mai e așa impresionată, pentru că ei sunt mai impresionați de ce se întâmplă pe reels-uri, pe tiktok...
E perioada asta de autoreprezentare în care toată lumea a primit o scenă, un microfon, inclusiv copiii. Sunt copii care fac lucrul ăsta și cred că e mai puțin fascinant, că nu mai sunt așa specială că apar la televizor din punctul ei de vedere, ea are anumite poze pe care i le fac, deci nu mai e cumva ca pe vremuri, iar la meserii este în etapa în care eu i-am spus că dacă va învăța foarte bine și își va vedea de treaba ei, va putea să se facă orice își dorește. Așa că, în momentul de față, dacă o întreabă cineva ce vrea să fie când o să fie mare, ea zice că orice! (râde)
- Ai vreun secret de frumusețe? Tu arăți foarte bine, mereu o prezență foarte plăcută!
Singurul secret pe care nu reușesc să îl aplic, și trebuie, este somnul suficient, dar nu este un exemplu în acest sens, dorm întotdeauna mai puțin decât ar trebui!
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
