Ce își dorea Victoria Răileanu să fie înainte de a deveni actriță: „Mi-a plăcut chiar mai mult decât actoria”
Victoria Răileanu, în vârstă de 35 de ani, a debutat pe micile ecrane în 2006, în telenovela „Daria, iubirea mea”. Astăzi este una dintre cele mai îndrăgite și apreciate actrițe din România, însă în copilărie, nu s-a visat actriță. Din păcate, un accident a obligat-o să renunțe la ce îî plăcea. Într-un interviu recent, artista a vorbit despre copilărie, încercările unui tânăr actor și despre producțiile recente în care a jucat.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Victoria Răileanu, una dintre cele mai îndrăgite și apreciate actrițe din România, a vorbit deschis despre viața ei. A oferit detalii despre visul ei, copilărie, producțiile recente în care a jucat, cât și despre legătura cu cele trei ramuri ale actoriei – filmul, teatrul și televiziunea.
Victoria Răileanu: „Am vrut să fiu prim-balerină”
Artista a recunoscut că în copilărie nu și-a dorit să fie actriță, însă un accident a obligat-o să meargă pe acest drum: „Bineînțeles, ca orice fetiță, am vrut să fiu prim-balerină. Nu mi-a ieșit pentru că, în același timp, făceam și echitație. A fost un fel de luptă tacită între părinții mei: tata mă ducea la echitație, mama mă ducea la balet. Aș spune că echitația mi-a plăcut chiar mai mult decât actoria, doar că s-a întâmplat ceva. Făcând echitație, mi-am rupt piciorul și am rămas în urmă cu baletul. Pentru că mi-am rupt femurul, a trebuit să stau jumătate de an pe bară, să reînvăț să merg, să recuperez cu cârje. Așa că la balet am rămas în urmă destul de mult, nu prea mai aveam șanse să fiu prim-balerină (...)
Mi-a fost teamă să schimb liceul, pentru că odată cu clasa a IX-a a trebuit să-mi refac traseul: de la secția de balet a liceului meu am trecut la secția de actorie. Am văzut că e secție de actorie, mi-am pregătit o poezioară, un cântecel și m-am dus la admitere fără să știe părinții mei. Nici eu n-am luat chestia asta prea în serios, cumva. Aici vine o contradicție, pentru că eram clasa a IX-a, niciodată nu mi-am dorit să fiu actriță, nu mi-am dorit să fie atenția prea mult pe mine – dar trebuia să fie ori pe mine, ori să nu fie deloc, în sensul acesta. N-a fost ceva ce am visat dintotdeauna, nu e genul acela de poveste în care visul meu cel mare a fost mereu de a deveni actriță, chiar deloc”, a dezvăluit Victoria Răileanu, pentru „Weekend Adevărul“.
„Mi-a picat tot pământul în cap”
Deși a luat-o pe alt drum, vedeta recunoaște că baletul a ajutat-o în prima producție în care a jucat, serialul „Daria, iubirea mea“: „În scenariul inițial, personajul meu trebuia să fie studentă la Arhitectură. Dar când au aflat producătorii că am făcut balet, au schimbat imediat și am înțeles – de desenat știu să desenez, dar niciodată n-am știut să o fac ca un arhitect, nici pe aproape. Așa că le-a fost mult mai ușor să exploateze zona de fostă baletistă”.
Atunci când a fost aleasă să fie protagonista telenovelei „Daria, iubirea mea“, Victoria Răileanu venise total nepregătită la casting. Nu s-a așteptat să rămân până la final și să primească rolul, iar atunci când s-a întâmplat, a avut un șoc:
„Mi-a picat tot pământul în cap pentru că tot ce știam eu era la Timișoara: familia, prieteni, școală, colegi, absolut tot. Mi-am dat seama că dacă nu o fac acum, cine știe ce șansă pierd și într-adevăr pierdeam o șansă foarte, foarte mare. Da, am plecat plângând de la casting, am plâns trei zile până în Timișoara. Iar acasă am plâns nonstop. Mama, tata nu știau ce să mai spună. Într-un final m-am liniștit, cred că am plâns toate lacrimile, și m-am mutat la București într-un apartament. Din 2006 sunt în București și nu am mai plecat”, a mai spus actrița.
A vorbit și despre ce actori au impresionat-o cel mai mult dintre cei cu care a lucrat la început, cât și despre viața de actor: „Am avut o mare șansă să joc cu Adrian Pintea, l-am prins chiar în ultimul lui an de viață. A fost ceva uimitor pentru mine, abia după aceea mi-am dat seama ce noroc am avut. (...)
Suntem foarte mulți care termină Facultatea de teatru, locurile la teatre sunt foarte puține, filme se fac foarte puține comparativ cu câți actori termină. Seriale sunt foarte puține, proiecte, chiar și independente, au fost la început mai puține, acum mai multe tocmai pentru că, la un moment dat, unii zic «ok, m-am săturat să stau pe tușă, hai să-mi fac proiectul meu». Sigur că am avut și eu perioade chiar încă din timpul facultății când m-am întrebat dacă oare asta trebuie să fac, oare nu trebuie să schimb, oare nu trebuia să-mi ascult părinții… Am avut foarte des momente în care, zic sincer, m-am gândit să renunț pentru că a fost întotdeauna greu să nu am perspectivă și să nu am un soi de siguranță. Eu trebuie să știu viitorul, ce urmează să se întâmple. Să știu măcar că am trei castinguri, mă duc și sunt 100% serioase, și am șanse să iau unul dintre ele, altfel, devine foarte greu”.
„Urmează pentru mine o super producție de comedie”
Rolul de care Victoria Răileanu s-a simțit cel mai atașată și care a reprezentat-o și cel mai bine a fost Micky din „Vlad“: „Pentru că a fost un rol lung și am avut timp să îl explorez și să îl aprofundez, să-l dezvolt și să mă detașez greu de el. După ce am avut, să zicem, o pauză între sezoane, să mă întorc la filmări după câteva luni și să-mi fie foarte ușor să accesez rolul din nou pentru că-l cunoșteam atât de bine. (...) Următorul rol pe care l-am cunoscut foarte bine și de care m-am atașat foarte mult, pe care încă îl mai joc, este rolul Victoriei din filmul și din spectacolul «Taximetriști»”.
Vorbind despre teatru, televiziune și cinema, actrița a mărturisit că îi plac toate în egală măsură: „Răspunsul meu sincer este că nu pot să aleg din cele trei. Îmi plac toate trei în egală măsură, eu joc și teatru în continuare, fac și film în continuare și vreau să fac și seriale în continuare. Nu cred că mă reprezintă mai mult unul dintre ele”.
Cel mai recent proiect din are Victoria Răileanu face parte este comedia Klaus & Barroso, cu Cosmin „Micutzu” Nedelcu și Adrian Nicolae în rolurile principale. „Da, urmează pentru mine o super producție de comedie: «Klaus și Barroso», un film de comedie foarte drăguț. Este un film pe care l-am făcut în august, unde eu am un rol cel puțin interesant și diferit de cele în care m-au mai văzut oamenii până acum. În primul rând ca apariție fizică sunt destul de interesantă, dar și ca rol. E foarte, foarte distractiv ce am avut de făcut eu în filmul acesta.
De subliniat este că va fi fără înjurături, pentru că este important să arătăm oamenilor că se poate face comedie în România și din comic de situații, nu doar din comic de limbaj, și nu folosim înjurături ca să râdă lumea. Abia așteptăm să începem turneul, iar din 16 ianuarie, «Klaus și Barroso» va putea fi urmărit în cinematografele din toată țara.
Toată acțiunea are loc într-un club de noapte. Firul poveștii se desfășoară în jurul a doi frați, Klaus și Barroso, care sunt interpretați de Cosmin Nedelcu (Micuțu) și de Adrian Nicolae. Ei vor să organizeze în mod ilicit o petrecere a burlacilor pentru o cunoștință comună la clubul unde lucrează, totul cu scopul de a folosi banii obținuți pentru a plăti datoriile lui Klaus. În film eu sunt soția patronului clubului, dar n-am nicio legătură cu ei în privința petrecerii. Cred că pentru oamenii care m-au urmărit până acum va fi o surpriză să mă vadă în ipostaza asta, pentru că este ceva nou, este un tip de rol pe care eu nu l-am mai făcut. La «Klaus și Barroso» sunt trei regizori: Bogdan Theodor Olteanu, Cosmin Nedelcu și Adrian Nicolae. Cu Bogdan Theodor Olteanu sunt la al patrulea proiect, el fiind și regizorul filmului «Taximetriști». Îmi place foarte mult să lucrez cu el, pentru că nu-i pasă cum arată, el nu se ia neapărat după tipologiile de actori – arată într-un fel, deci ar fi potrivit pentru că are rol. Are încredere în mine, în actori. Mie mi se pare foarte important ca un regizor să gândească așa, pentru că, într-adevăr, suntem actori și putem să jucăm orice, putem să ne vopsim părul, putem să facem schimbări fizice astfel încât să ne potrivim pe rolul respectiv. Îmi place deschiderea asta a lui”, a mai spus artista.
