Dramele care i-au marcat viaţa actorului Constantin Codrescu. Mama i-a otrăvit prima soţie
Celebrul actor, regizor şi scenograf Constantin Codrescu s-a stins duminică seară, la vârsta de 91 de ani. Anunţul a fost făcut iniţial de fiica sa, Lăkrămioara Codrescu, pe pagina de Facebook a maestrului pe care ea o administra: „A murit actorul, a murit tata..... Dumnezeu să îl ţină în dreapta Sa!!”. Îndrăgitul artist a jucat sute de roluri, dar viaţa sa a bătut orice scenariu.
Anunţul făcut duminică, în miez de noapte, a întristat lumea artistică. Actori, regizori şi scriitori au lăsat imediat mesaje de adio pe pagina de Facebook.
A jucat cu mulţi dintre aceştia de-a lungul carierei sale de peste jumătate de veac. A şi fost însurat cu două mari actriţe, Valeria Gagealov, apoi Marga Barbu, cea alături de care a jucat în filmul „Nepoţii gornistului”.
De-a lungul timpului, actorul a scris mai multe cărţi, printre care două volume de memorii - „Pribeag prin Viaţa mea”, care au uimit şi indignat în acelaşi timp opinia publică.
Actorul a povestit dramele cu care s-a confruntat de-a lungul vieţii, complet necunoscute publicului său.
Mama i-a otrăvit prima soţie
În anii ‘50, Constantin Codrescu a fost căsătorit cu actriţa Valeria Gagealov, pe care mama actorului a vrut s-o omoare.
„A fost otrăvită cu mătrăgună, boz şi sticlă pisată! În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei.
A devenit o fiinţă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluţii salvatoare, inspirate de spirite vrăjmaşe. A intrat în legătură cu o ţigancă vrăjitoare, iar răul inconştient a căzut ca un trăsnet asupra sufletului şi trupului firav al soţiei mele, Valeria. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie. Când eu lipseam de acasă, mama îi oferea Valeriei mâncare şi lichide peste care presăra nişte prafuri ciudate.
În inconştienţa ei credea că acestea vor duce la o despărţire între mine şi soţia mea. Furia, revolta, disperarea, m-au adus în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată. Intervenţia fratelui meu m-a oprit. A doua zi, ca şi cum a ieşit de sub vrajă, mama şi-a cerut iertare. Valeria a fost salvată, dar a apărut o singurătate în doi care a dus la despărţire.”, a povestit Constantin Codrescu în cartea „Valeria Gagealov - Misterul clipei de faţă”, care a apărut în 2021, după moartea actriţei.
Şi-a renegat fiica adoptivă
O altă poveste de roman este legată de fiica adoptivă a regretatului actor. Anca Codrescu are 43 de ani, doi copii şi a avut o viaţă grea de mică.
Ea a fost abandonată de părinţii naturali şi crescută de actor. Ajunsă mare, Anca s-a căsătorit şi a făcut doi copii cu un bărbat, de care avea să se despartă mai târziu. Acela a fost momentul în care relaţia dintre Anca şi tatăl ei adoptiv s-a stricat.
În urmă cu câţiva ani, cei doi şi-au aruncat cuvinte mai mult decât dureroase. Constantin Codrescu şi-a renegat fiica, iar Anca s-a simţit alungată de toată lumea.
Pentru a răzbi, ea a decis să plece la muncă în Spania, luând cu ea durerea dorului de copiii rămaşi în ţară, dar şi cea a neînţelegerii cu tatăl său. Ieri, femeia a anunţat că va veni în ţară pentru a participa la funeraliile celui care a crescut-o.
Actor de teatru și film, regizor, profesor și director
Până în 1989 a avut o importantă activitate teatrală și multiple apariții la televiziune. A fost colaborator permanent al redacției Teatru la Radio România, timp de 45 de ani. De-a lungul anilor a interpretat multe personaje în peste 40 de filme, fiind C.A. Rosetti în „Pentru patrie” (I977) sau Ion Heliade Rădulescu în „Anul 1848”. Un rol de referință a fost Ghiță, din „La moara cu noroc”.
A fost profesor la Institutul de Teatru din Târgu Mureș , apoi director al Teatrului Maria Filotti din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe. Din 1996, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice, iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. A regizat mai multe piese printre care „Frații Karamazov”.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate. La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru întreaga activitate.
Anul acesta a fost distins cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de Cavaler, acordat de Klaus Iohannis.
«Puiu Codrescu, m-am bucurat de prietenia noastră»
Iuliana Marciuc, vedetă tv: „Nimic fără Dumnezeu! Drum în lumină, maestre Constantin Codrescu.”
Florin Piersic, actor: „Acum, târziu în noapte, sau prea devreme în acest început trist de zi, am aflat cu mare mâhnire de plecarea ta, dragul meu artist de excepție, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastră până în ultima zi a vieții tale și mi-e greu să cred că te-am pierdut...”
Toma Enache, regizor: „S-a înălțat la cer Constantin Codrescu, un actor uriaș, cu care am avut onoarea și bucuria să lucrez și să colaborez în această vară la filmul - „Enescu, geniul și prințesa”. Dumnezeu să îl odihnească! Condoleanțe familiei!”
Radu Silviu, scriitor: „Plânge teatrul, plânge cerul, plâng florile, plâng și eu, pentru că astăzi un prieten bun a părăsit această lume. Este foarte dureros să nu te mai am lângă mine maestre Constantin Codrescu. Vestea că tu ai ales ca în această seară să părăsești scena vieţii mi-a întristat sufletul. Maestre Constantin Codrescu, sper că acolo sus în cer te așteaptă o scenă scăldată de lumina stelelor. O scenă către o lume mai pură... Să te odihnești în pace și lumină, prietene drag!”
Veronica Dobrin, fost director al Teatrului „Maria Filotti”: „Aflu cu mare tristețe că în seara aceasta ne-a părăsit Constantin Codrescu personalitate marcantă a scenei și a filmului românesc, fost director al Teatrului „Maria Filotti” (1982-1986) cu o contribuție importantă în restaurarea clădirii revigorarea activității profesionale a instituției. Dumnezeu să-l aibă în paza sa!”
