Marea dramă a Nadiei Comăneci. De ce a vrut să se sinucidă: „N-am mai suportat”
În cartea „Nadia și Securitatea“, scrisă de istoricul Stejărel Olaru, apar tentativele de sinucidere și automutilare ale marei campioane a României, ce a reușit să obțină primul 10 din istorie, Nadia Comăneci.
Tentaivele de automutilare ale Nadiei Comăneci
În cartea apărută la Editura Epica Fiction & History, în 2021, recent lansată și la Londra, potrivit Adevărul, se prezintă unele dintre cele mai grele prin care a trecut sportiva de 10 sub presiunile regimului comunist.
Unul dintre momentele cele mai grele a fost cel din cantonamentul de la Baza 23 August din București, din 1978, când Nadia a băut clor. Aceasta a susținut că totul s-a petrecut din greșeală, explicând că a încurcat paharul de suc cu cel în care împrumutase înălbitor de haine.
„Am avut un acces de furie. În fața ușii mele își făceau permanent de lucru tehnicienii de la lot întrebându-mă dacă am nevoie de ceva, unde mă duc, ce fac. N-am mai suportat și m-am întors în cameră, trântind ușa. Tremuram de nervi. Am luat o înghițitură și am simțit o arsură îngrozitoare în gură, în stomac. Băusem înălbitorul - dar din fericire, nu pe tot. Din fericire, fetele au alertat medicul și în două zile, m-am întors pe picioarele mele, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“, a povestit Nadia în alte scrieri.
Sportiva spune că evenimentul a fost un accident, însă antrenoarea Marta Karolyi a susținut că totul a fost făcut cu bună știință. De ce s-ar fi ajuns la o asemenea situație care s-ar fi putut termina tragic? Ei bine, din cauza presiunilor impuse de regimul comunist. Nadiei nu i se permiteau mici bucurii specifice vârstei, având în vedere sistemul comunist de pregătire în performanță. Relația dintre ea și antrenorul său Bela Karolyi era una foarte tensionată și nu de puține ori aceasta ar fi fost jignită. Odată întoarsă la București, și scosă de sub influenșa cuplului Karoliy, Nadia a știut că nu avea să scape complet de regimul care îi îngrădise atât de mult viața, spunând în revolta sa că și-ar fi dorit să rămână la Onești, având siguranța că măcar acolo știa unde se afla. Mai mult, Nadia se confrunta și cu hărțuirea, mai mult sau mai puțin, din partea oamenilor care își doreau s-o întâlnească. Un american obișnuia să îi scrie zilnic sportivei, iar toate fetele din cantonament știau despre aceste declarații de adorație aduse Nadiei.
