Marina Almășan vrea să lase în urmă povestea de dragoste cu Victor Socaciu: «Viața merge înainte, restul în sufletul meu»
Săptămâna trecută, Marina Almășan (59 de ani) și-a lansat cartea de amintiri „Ceasul iubirii... cei 16 ani alături de Victor Socaciu", printr-un eveniment special, cu lacrimi și zâmbete, cu amintiri și prieteni comuni. Am stat de vorbă cu vedeta TVR, scriitoarea și femeia care l-a iubit pe folkist.
Click!: Încă îl mai iubiți pe Victor Socaciu ca artist sau ca omul pe care l-ați avut 16 ani alături?
Marina Almășan: Eu mi-am scos sufletul pe tarabă, cu ocazia acestei cărți și consider că a continua să pedalez pe acest subiect, în neștire, nu poate decât să mă facă ridicolă. Tot ce am avut de spus despre Victor și despre relația noastră atât de frumoasă și, în final, atât de chinuită, a fost spus în carte. O recomand cu căldură, căci ea este, da, o pledoarie pentru iubire, pentru forța ei și pentru necesitatea luptei pentru păstrarea ei. Încet-încet, o să încerc însă să îndrept spre tăcere acest subiect. Victor s-a stins, la fel și povestea noastră de iubire. Mă voi întoarce cuminte la viața mea, la provocările sale și nu voi mai privi înapoi, peste umăr, decât pentru a suspina în gând și a mă bucura că am fost privilegiată de a trăi o astfel de iubire…
Ați ținut legătura după despărțire? Când ați vorbit ultima oară înainte de moartea lui?
Nu, nu am mai vorbit cu Victor decât în gând. În viața de zi cu zi am vrut, pe de o parte, să mă protejez de suferința pe care mi-ar fi provocat-o revederea/reauzirea lui, pe de altă parte am simțit nevoia să-l pedepsesc pentru că, la un moment dat, a dat cu piciorul la tot ce construiserăm împreună. Și nu în ultimul rând, educația mea de acasă m-a învățat „să nu mă bag în casa altuia”. Or, Victor a ales o altă „casă”. Orgoliul meu nemăsurat m-a ținut departe de el chiar și atunci când au început să vină spre mine, dinspre el, semne că ar regreta pasul făcut. Eu eram deja într-o altă relație și mi s-a părut incorect față de acel om, care îmi fusese alături în momentele grele ale despărțirii.
Cât timp v-a luat să scrieți cartea? 46 de capitole și texte de la prieteni...
Păi socotiți și dumneavoastră: la finele anului Victor a plecat către stele. În martie, cartea a plecat către tipar… E mult? E puțin? Partea proastă este că în ea n-a încăput, de fapt, decât o mică parte din cei 16 ani…
Marina Almășan i-a dedicat cartea fiului său, Victoraș
Cartea îi e dedicată lui Victoraș, fiul dumneavoastră. Există și o piesă scrisă de tatăl lui care îi e dedicată?
…uite că nu. Sau nu, în mod special. De fapt, cred ca toate zecile de cântece (peste o sută, cred), compuse de Victor în anii împărțiți cu mine, au fost, de fapt, dedicați familiei noastre. Victor era foarte atașat de familie, atât de cea „de bază” - eu și copiii - cât și de cea extinsă, în care intrase: mama Ada și Padre (părinții mei) plus Sergiu, fratele meu și omul său de încredere, cu familia acestuia. Prin urmare, cântecele pe care le compunea conțineau, ca și ingredient, spiritul familiei, al celor dragi care l-au adoptat, l-au ținut lângă sufletul lor și, la un moment dat, l-au ajutat să supraviețuiască unei teribile cumpene de sănătate.
De ce ar trebui să cumpere lumea cartea?
Ca să mă cunoască și altfel decât mă vede la televizor, ca să-i ierte lui Victor micile păcate și să afle că și marile personalități sunt, în realitate, oameni obișnuiți, cu bune și rele, cu bucurii și tristeți, cu izbânzi, dar și greșeli capitale... Cartea mea e o privire „pe gaura cheii” în viața de zi cu zi a frumoasei noastre familii, având ca fond sonor superbele cântece ale unui artist care nu mai este. Povestea multora dintre ele - spusă în carte - se împletește cu povestea noastră de iubire, care este motivațională, în adevăratul sens al cuvântului.
Care este povestea ceasului de pe copertă?
Este „Ceasul iubirii” - statueta-ceas din argint, pe care Victor mi-a facut-o cadou de ziua mea, în 1996, atașându-i…cererea în căsătorie! Alegerea cadoului a fost legată de faptul că Victor știa că melodia care-mi plăcea cel mai mult, din repertoriul lui de până atunci, era „Ceasul iubirii” și a vrut să materializeze într-un mod surprinzător și emoționant, această preferință a mea.
Îl visați pe Victor Socaciu?
Ei, haideți, nici chiar așa! … Viața merge înainte, restul…rămâne-va în sufletul meu și, din ce în ce mai puțin...„pe taraba presei”.
La ce să ne așteptăm de la Marina Almășan în următoarea perioadă?
Mă reîntorc la pasiunea mea pentru jurnalele de călătorie. În luna iunie voi pleca spre Danemarca, într-o spectaculoasă călătorie de documentare, pusă la cale în colaborare cu Ambasada Danemarcei la București și cu Minsterul român de Externe. Iar la finele anului …sper să lansez acel Jurnal de călătorie în Danemarca!
Apoi…voi merge înainte, cu emisiunea „Femei de 10, Bărbați de 10”, atât cât îmi va fi îngăduit, îmi doresc să continui colaborarile cu marii noștri compozitori, scriind textele pt muzica lor (momentan pregătesc lansarea unui CD cu muzică pentru copii și…aștept noi provocari incitante de la viață! Și sunt sigură că acestea nu vor întârzia să apară!
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro
