INTERVIU Elvira Deatcu împlinește 50 de ani. Două secrete care o ajută să arate impecabil
Una dintre cele mai îndrăgite actriţe de la noi, Elvira Deatcu, din „Vlad”, „Pariu cu viaţa” sau „Lacrimi de iubire”, împlineşte 50 de ani pe 22 martie. Am stat de vorba cu femeia mamă, soţie şi actriţă la Odeon, despre proiecte şi frumoasa vârstă pe care o îmbrățișează cu bucurie.
- Click!: În primul rând, voiam să vă spun „La mulţi ani” în avans, şi să vă întreb dacă v-aţi întors la teatru, cu sălile pline şi cu forţe noi!
Elvira Deatcu: Cu capacitate maximă, da! Din săptămâna aceasta (trecută, n.r), am început să jucăm. E o senzație foarte faină. Am avut spectacol, numai sus, la Sala Mare, și e o minunăție să vezi oameni la balcon, să vezi atâta lume în sală. De 2 ani de zile, nu am mai trăit senzația asta. Suntem ca niște vrăbiuțe toți. E așa o fericire! A intrat Primăvara în noi, în ciuda vremurilor tâmpite și chinuite pe care le trăim. Ieșim din una, intrăm în alta, dar, când intri în Teatru, se închide realitatea urâtă. Ne-am bucurat cu toții. Chiar ne-am bucurat!
Joacă în cinci piese de teatru
- În câte spectacole jucaţi?
Vai, nu le-am numărat! Dar, nu sunt așa de multe. 5 sau 6... Chiar nu le-am numărat. Habar n-am în câte spectacole joc! Am "Rebarbor", Pirandello, Julieta, "Pescărușul, Liniște!... 5? Am zis 5 spectacole?
- Mă gândeam că, în fiecare spectacol, film sau serial, ați făcut mereu altceva și le-ați dus cu bine pe toate, de ați rămas în memoria tuturor. Nu știu cum ați reușit.
Sper să fi fost așa. M-am apropiat cu credință, cu drag, cu emoție de personaje. Cred că am prins niște conjuncturi faine. Am avut parte de niște întâlniri cu oameni și colegi cu care, cumva, am putut să construim împreună. Chestiile astea eu nu le-am făcut singură. Sunt rezultatul întâlnirilor care au fost în viața mea. Și, profesia asta nu e o profesie pe care o poți face singur.
Adică, de prea puține ori poți să te exprimi singur pe scenă. Suntem împreună și dacă au fost lucruri care au ieșit bine, au plăcut publicului, e pentru că am fost acolo un grup de oameni, care am gândit în același sens și ne-am dorit același lucru de la întâlnirea aceea. Probabil că atunci, energia aia se transformă pe micul ecran, într-o chestie bună. Și, care lasă semne frumoase în oamenii care se uită.
- Ați jucat multe persoanje, care au rămas în istoria recentă a televiziunii și au fost dragi publicului.
Am făcut niște persoanaje, majoritatea au fost negative, și au fost foarte iubite de public. Pe mine m-a bucurat foarte tare, pentru că, să fii iubit așa, când construiești un personaj negativ, e o mare bucurie.
- Mă gândeam la rolul din "Pariu cu viața", nu a fost un personaj negativ, a fost mai mult comic.
Nu a fost negativ, a fost o tolomacă. (râde) Cred că ăla a fost unul dintre cele mai chinuitoare personaje pe care am încercat să le fac, în televiziune. Era tare departe de ceea ce sunt eu și a fost greu. În primul rând, a fost greu să vorbesc incorect în limba română, pentru că sunt obsedată de corectitudinea gramaticală.
Am fost un motiv de nenumărate ironii din partea colegilor de platou. De-abia așteptau să îmi dea peste nas tot ce le reproșasem eu de-a lungul vremii. Toate "pe care"-urile pierdute, dezacordurile pe care le surprindeam, uneori. S-au întors ca bumerangul împotriva mea. Dar a fost o distribuție de excepție și ne-am simțit foarte bine.
- Și în "Un pas înainte" mi-ați plăcut foarte mult...
Ce demult! A fost prima dată când am lucrat cu Jesús. (n.r. Jesús del Cerro). Îți spun exact când s-a întâmplat, fiindcă eu calculez în funcție de vârsta copiilor. Filip a făcut 14 ani, deci acum 15 ani a fost.
- Și, apropo, de Filip și de Luca, sunt născuți în martie. La fel și dumneavoastră.
Toţi suntem născuţi în martie.
- Şi soţul e în martie?
Nu, el e în aprilie (râde). Suntem primăvara, toţi. Dar, uite, că acum trăim o primăvară rece, şi la propriu şi la figurat.
- Ce faceţi de ziua dumneavoastră?
Vai, aș vrea să nu fac nimic. O să răspund la telefoane și o să-mi arăt bucuria. E frumos că o să mă sune oamenii care mă prețuiesc, unii dintre ei mă iubesc, unii doar mă admiră, alții vor să îmi dea binețe de ziua mea și le voi primi cu drag. Soțul meu mă întreabă de ce nu fac o petrecere? Nu mă lasă inima, din mai multe motive și faptul că se întâmplă ce se întâmplă în jurul nostru.
Mi se pare așa, cumva, nepotrivit să petrec, să mă întâlnesc cu prietenii. Cred că am nevoie să mai treacă un pic timpul. Deși, probabil, cred că el are dreptate. Ar trebui să marchez cumva momentul ăsta. Dar, tot așa de bine pot să spun și la anul că fac 50, și gata. Deocamdată, chiar nu mă simt doritoare de a dănțui.
- Sunteţi una dintre vedetele de la noi care arată senzaţional, ce faceţi pentru asta?
Mulţumesc, fac sport şi încerc să nu mai mănânc dulciuri. Până acum, funcţiona şi să mănânc dulciuri, şi să rămân slabă, ei bine, acum trebuie să mă lupt altfel cu corpul meu. Momentan, reuşesc să rămân într-o relaţie de prietenie, acord şi echilibru cu corpul meu. Fac sport, singură, acasă, de 3-4 ori pe săptămână. Asta mă ajută, în primul rând, la psihic.
Chiar îmi dă o stare bună şi mi se pare că e un pariu pe care îl câştig şi că fac ceva chiar numai pentru mine. Am trecut prin toate tipurile de sport şi de mişcare. Am fost şi la sală, m-am manifestat în toate felurile cu sportul, dar, acum, formula ideală pentru mine e să fac acasă, în spaţiul meu. Mi-e cel mai bine aşa.
Face sport acasă şi a renunţat la dulciuri
- Sunteți activă. Spuneați că ați mers la piață dimineața, faceți mișcare.
Da, eram la piață, dar m-am dus cu mașina la piață. Da, fac pilates. Am trecut prin toate tipurile de sport și de mișcare. Am fost și la sală, m-am manifestat în toate felurile cu sportul, dar, acum, formula ideală pentru mine e să fac acasă, în spațiul meu. Mi-e cel mai bine așa.
- Spuneați că nu mai mâncați dulciuri...
Ei, nu mănânc, ba da. Și azi, a venit un coleg din teatru și a adus multe feluri de prăjituri în memoria uneia dintre bunicile lui, și am zis și eu "bogdaproste" și am luat o negresă. Am mâncat și baclava, dar doar sâmbăta și duminica (râde). Sunt dependentă de dulciuri și nu mai e cazul. Acum, nici copiii, nici Filip, care e cu noi, nu mai agreează, face sport, și îl întreb dacă vrea ceva dulce, dar mă refuză. Atunci, nici eu nu mai pot să eșuez în a mânca, că nu mai am ce să mănânc.
- Luca e plecat la facultate peste hotare, o să vină la ziua dumneavoastră?
Nu o să vină de ziua mea pentru că am vrea noi să mergem în aprilie și să ne sărbătorim împreună. Nu poate să meargă, pentru că nu poate lipsi de la scoală. Semestrul ăsta sunt foarte ciudat împărțite cursurile. Nu vine doar așa, pentru sâmbătă și duminică. Sâmbăta și duminca el lucrează, are enorm de mult lucru pentru școală. E la Arhitectură.
- Ce proiecte mai aveți în afară de teatru? Se fac o grămadă de seriale acum.
Am dat niște castinguri și aștept. Nu are sens să vorbim despre ele că, până nu devine o certitudine, așa, dăm cu toții castinguri. Am dat casting pentru un serial. Probabil că vor mai veni și altele. Am făcut un scurtmetraj în decembrie. Mi-a făcut o mare plăcere. Am lucrat cu Bogdan Mureșanu. A fost o experiență foarte mișto pentru mine întâlnirea cu el. Și cu Nicoleta Hâncu am lucrat, atunci.
- Dacă aţi merge la „Românii au talent”, ce talent le-aţi arăta juraţilor?
Mi-ar plăcea să dansez. Să fac un tango argentinian cu Răzvan Mazilu.
- Dacă aţi merge la „Masterchef”, ce aţi găti?
Probabil, un desert. Dar, îţi dai seama că nu aş putea să-i umilesc pe chefi cu un desert făcut de mine, pe Panduri, la etajul 7. Nu mă gândesc la asta. (râde).
- Dacă aţi merge la „Ferma vedetelor”, ce aţi face pe acolo?
Aş face de mâncare, aş avea grijă de animale, aş face curat. Aş fi foarte bună la emisiunea aia. Sunt hărnicuţă, nu mă dau în lături. Am copilărit la bunici, la Bistriţa, la Târgu Jiu. Am muncit, vai de capul meu cât am muncit la ţară, la bunici.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!
