Sorana Darclee a dat lovitura cu pictura! Cât de mult muncește pentru pasiunea ei: „Am pictat un tablou care era să mă omoare”
Zilele trecute, în buricul târgului, la Piață Romană, numărul 2, Sorana Darclee de la A.S.I.A și-a lansat o colecție de tablouri. Cum ne-a invitat și pe noi, am vorbit în interviul următor mai mult despre pictură, familie și iubit și mai puțin de muzică. Ce a ieșit? Un interviu cu o Sorana pe care o cunoaștem de mult timp, dar despre care am uitat că a făcut atâtea până la 40 de ani. Și mai are destul timp să facă, are toată viața înainte.
Click!: În primul rând, spune-ne de ce ne-am adunat noi aici!
Sorana Darclee: Noi ne-am adunat, astăzi, aici, pentru vernisajul expoziției de tablouri "Lumea lui Darclee". Sunt tablourile pe care le-am pictat timp de 4 ani și ceva. Cam de când m-am apucat să pictez, de fapt. Sunt tablouri în ulei. Sunt tablouri în ulei și acrilic. Sunt tablouri doar în acrilic, dar sunt și foarte multe tablouri în 3D, adică în construcții din lut și clei polimeric.
Ai încercat să îți faci autoportretul?
Nu am încercat să îmi fac autoportretul, neapărat. Nu cred că știu cum să mă privesc eu pe mine și să mă pictez. Nu știu, n-am experimentat lucrul ăsta, încă, dar nu e timpul trecut. În schimb, există foarte multe tablouri în care sunt reprezentate alter egouri de-ale mele. Sunt mai multe. Și, atunci, cu asta am îndrăznit să mă joc destul de mult.
Ai pictat și persoane dragi?
Există o persoană foarte dragă pictată. Este vorba de prietena mea cea mai bună, pe care nu o mai am, și este interpretarea mea vizavi de viața superbă pe care a avut-o și pe care continuă să o aibă, pentru că eu cred foarte mult în acest cerc continuu care nu se termină niciodată.
Ai putea să ne spui cine este persoana aceasta dragă? O știm?
Nu o știți. Am pierdut-o când aveam 21 de ani. Nu o știu decât oamenii foarte apropiați din grupurile mele și toți cei care mă cunosc, pentru că, întotdeauna, vorbesc despre ea ca și cum ar fi aici.
Apropo de persoane dragi, mi s-a părut că îl văd pe Răzvan Bănică, care știu că îți e verișor?
Răzvan Bănică îmi este nepot. Dar Răzvan cred că nu a reușit să ajungă și dacă nu a reușit să ajungă, înseamnă care are spectacol.
Ai reușit să vinzi vreo pictură?
Sunt multe tablouri pe care le-am vândut de-a lungul timpului, chiar. Sunt multe pe care, din motivul ăsta, nici nu le-am expus și mi-aș fi dorit mult, la momentul respectiv, să le expun. Dar, asta e. N-au mai prins expoziția. O să prindă altele. Deja, și pe acestea, sunt câteva rezervate și săptămână aceasta în curs, urmează să definim contractele și toate cele.
Cât costă un tablou pictat de Sorana Darclee
Ai putea să ne spui, nu știu, dacă aș vrea să cumpăr o pictură, cât costă?
Depinde ce tablou. Pentru că sunt mai multe prețuri. Prețurile variază între patru sute și ceva de euro, iar cele mai scumpe ajung undeva înspre două mii și ceva de euro. Toate prețurile au fost puse de către un expert și au fost puse și în funcție de tehnicile folosite. Nu vorbim aici despre materiale, pentru că nu ar avea sens. Evident că lucrez cu tot ce este mai bun. Dar, dincolo de lucrul ăsta, sunt și poveștile din spatele tablourilor, detaliile. Unele sunt pictate cu pensule în microfibră, iar la unele am pictat chiar cu firul meu de păr, smulgandu-l din cap, pentru că aveam nevoie de ceva atât de subțire!
Dar mulți nu știu că tu pictezi. Bine, mulți nu știu că tu faci multe!
De pictură, să știți că am avut, la un moment dat, o surpriză extraordinară să intru într-un magazin de uleiuri naturale - pentru că îmi place foarte mult să pictez, cu uleiuri, în umidificator, și să îmi creez acea atmosferă, cu totul - și, în momentul în care am intrat în magazin, îi ceream femeii de acolo un ulei care să mă ajute să mă concentrez și ea mi-a zis: "Vai, vă recunosc, dumneavoastră sunteți Sorana care pictează!". Eu mă așteptam să îmi zică "Sorana de la A.S.I.A". Și, după aia, mi-a spus: "Vă urmăresc pe Instagram când pictați și este o bucurie!". A fost o surpriză extraordinară! Sunt unele dintre acele momente în care îmi spun că ceea ce fac, fac bine, și că trebuie să continui.
Cât timp îți ia să faci un tablou?
O, depinde! Depinde de ce vreau să exprim. Depinde de cât de intens este. Depinde de cât de multe detalii ajung să fie expuse în acel tablou. Indiferent că este pe ulei sau pe acril, e aceeași chestie. Dar să știți că sunt tablouri la care am lucrat doi ani. Nu sunt, aici, expuse, pentru că sunt foarte multe tablouri, încă, acasă. Dar acela este unul făcut din puncte și au fost făcute puncte cu ac și cu scobitoare.
Am lucrat doi ani la el. Evident că nu doi ani, încontinuu, nu-ți imagina, dar o perioadă extrem de lungă. Câteva ore, în fiecare zi, aproape, alocam și pentru el. De acolo și problemele și mai mari de cervicală pe care le am, deja. Am pictat un tablou care era să mă omoare, pur și simplu, pentru că așa învăț în acest moment - sau, mă rog, învățam, că am trecut de acea etapă. Unde toate produsele pe care le-am folosit au creat o atmosferă super toxică și două săptămâni am stat, la pat, și patru zile n-am putut să scot niciun sunet. A fost extrem de periculos ce am făcut!
M-am învățat minte. Pe unele așa le înveți, experimentând. Și mai sunt și tablouri - uite, este unul pe care l-am pictat timp de 36 de ore, continuu. Nu m-am oprit din pictat timp de 36 de ore! Dar majoritatea îmi iau luni de zile. Cele în ulei, mai ales, timp de luni de zile lucrez la ele, pentru că există mai multe etape ale acestui proces. O etapă este momentul în care ai senzația că ești pe acolo, pe undeva, și îl acoperi, și îl ții o perioadă bună acoperit, ca apoi să îl descoperi și să îl vezi cu ochi proaspeți. Și procesul ăsta durează ceva timp.
Tu ai făcut cursuri de pictură?
Nu. Sunt absolut "autodidact" (n.r. autoinstruit). Eu am învățat tot, am experimentat pe pielea mea, pe sănătatea mea. M-am uitat la foarte mulți artiști cum pictează. Într-adevăr, am avut, înainte de pandemie, o profesoară meditator, Samar Draie, care este o pictoriță din comunitatea arabă și este și doctor în pictură. Cu ea am făcut primele ore de desen. Ea m-a învățat cum să desenez și ce structuri să îmi aleg, iar, de acolo, am început să lucrez singură. Dar înseamnă că eu desenez și că pictez, efectiv, toată ziua! Ore în șir, încontinuu, așa se întâmplă. De dimineață - uneori mă trezesc la 7 dimineața, fară să îmi mai fie somn, doar pentru faptul că simt atât de tare nevoia să pictez - eventual, în timpul ziei, am treabă și știu că nu apuc, și atunci mă trezesc la ora 7, ca să pot picta.
Asculți muzică atunci când pictezi?
Uneori, ascult muzică. Să știți că, alteori - îl sperii pe Adi foarte tare!-, pentru că ascult tot felul de emisiuni din astea, documentare de criminalistică, în timp ce pictez.
Că tot vorbim de muzică, ați revenit cu trupa A.S.I.A.. Și ne era dor să reveniți!
Ce bucurie!
Aveți concerte? O să fiți la toate festivalurile!
La "Electric Castle" și "Nostalgia". Sunt, deja, foarte multe concerte luate. Sunt acestea foarte mari, festivalurile de muzică, dar urmează și un turneu pe care o să îl facem în State. Și există și un turneu prin țară. Încă nu am reușit să punem toate datele, pentru că e mult mai complicat la noi, dat fiind faptul că fiecare dintre noi are cariera ei, separat de A.S.I.A., și familia ei, afaceri ș.a.m.d.
E foarte greu să reușim să ne sincronizăm! Numai că Florin (n.r.Florin Ionescu, manager) zice: "Aveți concert pe data de nu-știu-cât, acolo!". "Florin, nu putem, eu am vernisaj, cealaltă are nu-știu-ce". Este foarte, foarte greu, și atunci am zis să luăm concertele mari, unde știm că sunt foarte mulți oameni și să reușim, cumva, să le dăm și oamenilor nopțile înapoi! Cam asta este treaba. Simțim că, dincolo de muzica pe care noi iubim să o cântăm, a lui Adrian Ordean, sunt toate amintirile colective ale oamenilor, când vine vorba despre A.S.I.A și perioada de atunci. Perioada aia de libertate, de tinerețe, de frumusețe. E un lucru pe care oamenilor trebuie să îl dăm înapoi.
Vorbești de tinerețe și frumusețe de parcă ai avea 100 de ani...
Nu este vorba de tinerețea și frumusețea mea. Eu mă simt foarte tânără și sunt frumoasă în continuare. Eu vorbesc de cea a oamenilor care au ascultat atunci și peste care au trecut 20 de ani. Dacă, la vremea respectivă, aveai niște ani și au mai trecut vreo 20, se cam simt.
Ziceai de afaceri și de familie. De la pandemie încoace, ce s-a întâmplat?
S-a întâmplat foarte multă muncă. Am reușit să îmi lansez și linia de haine "Kmura", care sunt pictate tot de mine. În pandemie, am început să visez la Kmura. Spre sfârșitul pandemiei, am și reușit să o aduc la lumină. Tot în pandemie, am visat la tot felul de forme de ateliere și, acum, ele se vor întâmpla. Unul se numește Atelier Boem, unde oamenii o să vină, chiar aici, în locația asta din Piața Romană, Nr. 2, și o să învățăm să pictăm împreună. O să aduc și profesori de la UNARTE, pentru clase de master. Dar ideea de Atelier Boem este să bem vin, să cântăm la lumina lumânărilor și să ne exprimăm fiecare așa cum simte și cum își dorește.
Ai o legătură cu această locație?
Am o legătură absolută cu locația asta! Am o legătură de când eram copil, pentru că noi am avut școala aici, foarte aproape. Goethe-Institut se numește acum. Și, de foarte multe ori, plecam de la școală, veneam și mă puneam, acolo, în față, și priveam această viluță, pe care am iubit-o încă de copil, și, de atunci, îmi doream din tot sufletul să locuiesc în ea, ori să fac ceva în ea. La asta mă gândeam, la o afacere. În momentul în care am ajuns aici, din pură coincidență, pentru că este pe ruta mea de plimbare, i-am cunoscut pe cei care au preluat această locație superbă și care au renovat-o atât de frumos! Am legat o prietenie strașnică și, acum, facem evenimente împreună, aici, și organizăm foarte, foarte multe povești. Dar, pe toate, o să le dezvăluim ușor-ușor.
Aveai și un restaurant, "Casa cu nuci"...
Viața mea în restaurant și viața în horeca, de 10 ani, care a fost o lume foarte frumoasă, dar s-a încheiat odată cu pandemia. După pandemie, am încercat împreună cu asociata mea să continuăm și să deschidem Cantina Arhitectura, care este în Facultatea de Arhitectură, însă, nu mai era locul pe care eu mi-l doream foarte tare și, deja, începuse pictura să însemne foarte mult din viața mea și, atunci, am oprit acel proiect. M-am retras din acea afacere și am rămas făcând lucruri pe care le iubesc absolut!
Sorana Darclee: „Familia o țin pentru mine”
Deci ești de familie...
De familie, dar familia eu, întotdeauna, o țin rezervată pentru mine. Nu pentru că am ceva de ascuns, ba din contră, sunt foarte mândră și aș expune tot, încontinuu, dar nu despre asta este vorba. Pentru mine, intimitatea familiei este absolută. Unu, pentru că nu știu de ce i-ar interesa, vreodată, pe X, Y, Z, ce se întâmplă în familia mea, cum nici pe mine nu mă interesează ce se întâmplă în familiile altora. Nici măcar în ale acelor cunoscuți nu mă interesează, pentru că simt că nu e treaba mea. Când vine vorba despre familia mea, sunt nu secretoasă, îmi place să fiu discretă, pentru că sunt ai mei și nu sunt ai publicului. Ce e pentru public dăruiesc tot! Muzica mea, picturile, Kmura, tot ce fac le arăt oamenilor. Dar familia mea este ceea ce iubesc cel mai mult de pe pământul ăsta și, atunci, pe ei îi protejez enorm!
Mai urmează ceva pentru tine?
Urmează foarte multe! Sunt atelierele, pe care începem să le dezvoltăm. Sunt evenimetele din această locație, din Urban Hub, pe care urmează să le dezvoltăm. Concertele. Urmează albumul meu solo. Un album la care am lucrat timp de ani de zile! Și pe care l-am ținut ascuns. Singura piesă pe care am cântat-o, vreodată, a fost în cadrul concertului nostru de relansare a trupei A.S.I.A, la Sala Palatului, de pe 6 martie, piesă care se numește "Inimă", și care este scrisă, în totalitate, de mine. Și albumul urmează să îl înregistrez cu Adrian Ordean, evident, pentru că este omul foarte drag sufletului meu.
Este compozitorul sufletului meu! Omul care mă știe, de copil, și care cel mai bine înțelege ce trebuie să fac și cum funcționez, și ce îmi place să ascult. El mi-a văzut toate aceste etape de dezvoltare și de maturizare și, atunci, înțelege foarte clar și ce om de muzică am devenit în toți acești ani. Albumul este scris integral de mine. Toate piesele, textul, linie melodică, totul e scris de mine. Doar fetele știu piesele, pentru că le-am cântat lor, live. Și, urmează, când se întoarce și Adrian Ordean, din turneu, și mă liniștesc și eu un pic, să intram în studio și să și înregistrăm. Se întâmplă foarte multe în viața mea! E o viață superbă! Trăiesc cea mai frumoasă perioadă a vieții mele! Nici nu credeam, dar îmi doream să fie totul posibil.
Ești aceeași Sorana, neschimbată, cu vocea aceea superbă, răgușită, cumva, care ne încântă și ne-a încântat, de fiecare dată, cu tot!...
E timbrul meu! Mă bucur din inimă să aud asta! Sunt oameni care vin și îmi spun: "Vai, ce energie plăcută ai!". Mă bucur când aud asta, pentru că tot ce îmi doresc să le transmit oamenilor este energia mea foarte bună și vibrația mea, care știu că este înaltă. Știu că sunt un om spiritual, un om așezat și echilibrat.
Sunt un om cu o credință totală în Dumnezeu. Nu e doar faptul că eu cred că El există, știu că El există! Îmi dovedește, în fiecare zi! Și asta vreau să le dau oamenilor. Vreau să le dau iubire. Vreau, când mă întâlnesc, să înțeleagă că sunt un om care a trecut prin foarte multe, care s-a vindecat de foarte multe ori, dar care e foarte fericit și capabil să lupte, indiferent ce apare.
Spuneai că ai foarte multă treabă, dar te întreb dacă nu ți-au propus cei din televiziuni să participi la emisiuni?
Ba da, dar mie nu îmi mai place în mod deosebit lumea televiziunii. Este o lume foarte interesantă, este o lume foarte frumoasă, este o lume în care am trăit și am învățat foarte mult, dar nu mai este o lume pe care să o consider potrivită pentru mine. Și, atunci, foarte rar apar la emisiuni. Apar când este cu A.S.I.A, ori când promovez ceva. Dar, altfel, nu.
Mă refer și la reality showuri, ca "Asia Express"...
Asta este exclus. Showuri de genul acesta iubesc să le urmăresc. Sunt, acolo, cu tot sufletul de toți cei care au curajul să participe. Eu, foarte clar, am refuzat. Nu fac asta. Nu mai fac așa ceva. Pentru că cervicala mea este o mare problemă și cât mi-a mai rămas din ea sănătoasă o folosesc și o dozez pentru a picta. Fiindcă a sta cu mâinile suspendate și în acea poziție este destul de greu și durerile sunt imense. Nici nu pot să traduc în cuvinte cât de rău e. Doar cei care suferă de așa ceva știu cât de rău e. Oribile sunt durerile! Iar, în rest, nici n-aș mai vrea eu să plec, vreodată, atâta, de acasă.
Nici n-aș mai suporta o astfel de viață. Am trăit experiențe multe de genul ăsta, de reality show. "Ferma Vedetelor". Am fost și în Madagascar, în tribul de acolo, Sakalava. Am trăit lucrurile astea. Le-am făcut, le-am trăit, le-am experimentat. Știu despre ce e vorba. Este foarte frumos, este foarte greu. Nu le-aș mai face pentru că le-am trăit, deja. Cred că este suficient, iar viața mea este atât de frumoasă și atât de așezată, aici, încât n-aș putea să mă mai desprind pentru nicio perioadă. De iubitul meu, de munca mea. Exclus!
Ai jucat și în serialul "Fast food"! Cu Alina, cu Adrian Nartea și Liviu Varciu....
Am jucat și în film, am jucat și în teatru. Am jucat cu Octavian Strunilă și Alin Panc. Cu Alex Conovaru și Carmen Tănase. Am o viață superbă! Am trăit atât de multe lucruri! Zile trecute, dezbăteam subiectul acesta cu iubitul meu, care este un foarte mare susținător al tuturor lucrurilor pe care eu le-am făcut, vreodată, și, întotdeauna, zice: "Îți dai seama cât de multe lucruri ai făcut? Îți dai seama cât ai învățat și ai experimentat?".
Și, da, îmi dau seama. Nu realizez, uneori. Când mă opresc și mă gândesc la toate cele pe care le-am făcut, nici nu îmi vine să cred în câte locuri am lucrat, în câte locuri am experimentat și m-am dezvoltat! Câți oameni am cunoscut, cu câți am lucrat, cu câți am colaborat, pe câți i-am iubit și îndrăgit! Este extraordinar! E o viață superbă! Până la 40 de ani, pot să spun că am trăit cât alții în 80 de ani!
Ai 40 de ani?
Da, am făcut-o și pe asta! (râde) Am împlinit în februarie, pe 13, mai exact, 40 de ani!
Iubitul tău seamănă cu un actor...
Iubitul meu seamănă foarte tare cu actorul din "Suits". Cu Harvey Specter, da, seamănă. El este foarte talentat și extrem de creativ. Și el pictează. Are o voce foarte bună, dar nu cântă. Cântă cu mine. Ne jucăm noi și, de fiecare dată, îl mai aud prin casă cântând: "A, a, aaaa!". Zic: "Ce-i asta? De unde ai scos astea?".
Ați putea să faceți un duet!
Cine știe? Meseria lui este una de avocat.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
