Absurdistan de Banat: O familie din Timiş trăieşte de 16 ani în cimitir, printre cruci. Altă familie trăieşte sub un stadion GALERII FOTO
Familia Hojdea trăieşte de 16 ani în cimitirul din comuna timişeană Foeni. Seara în cimitir e liniştită, astfel că ei nu cred în fantome sau strigoi. Ar fi avut suficient timp să trăiască fenomene paranormale, mai ales că cei trei copii, Natalia, Vasile şi Lucica se joacă printre mormintele proaspăt săpate. Cel mai mic dintre copii are doar doi ani şi până acum viaţa i s-a rezumat la cruci, înmorântări, rude îndoliate şi preotul. În toţi cei 16 ani petrecuţi în cimitirul comunal, familia Hojdea a avut ocazia să simtă pe propria piele atât recesiunea, cât şi perioada în care „banii păreau să cadă din cer".
CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE CU VIAŢA ÎN CIMITIR
CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO CU VIAŢA TRĂITĂ SUB STADION
Daniela Hojdea, în vârstă de 36 de ani, e capul familiei. Femeia îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi de modul în care a ajuns să renunţe la luxul unei vile şi a ajuns să locuiască alături de alte patru suflete într-o cămăruţă de 12 metri pătraţi. „Noi am obişnuit să locuim într-o vilă cu cinci camere. Am fost oameni chibzuiţi, ne-am înţeles bine cu vecinii. Îmi aduc aminte că am dat o avere pe casa aceea, până să fie naţionalizată. În câteva săptămâni s-a derulat tot procesul şi ne-am trezit în stradă", spune Daniela Hojdea.
CLICK AICI PENTRU POZE CU COPIII CARE SE JOACĂ PRINTRE MORMINTE ŞI CRUCI
Oamenilor credincioşi li se întâmplă doar lucruri bune
Cum Daniela şi Vasile Hojdea sunt oameni credincioşi, ei au primit ajutor de la preotul din comună, care le-a oferit un acoperiş deasupra capului în cimitir, într-un loc în care altă dată muncitorii creau cruci şi plăci din marmură. „Acum asta e casa noastră. Copii se joacă în cimitir. Nu e nimic ruşinos în asta. Pur şi simplu am învăţat să supravieţuim. Viaţa noastră nu e luxoasă. Ne aducem apa din vale şi avem grijă să nu folosim prea mult curent.
De gaz sau canalizare nici nu poate fi vorba. Noi acum trăim din alocaţiile copiilor şi banii câştigaţi din cimitir", adaugă Daniela Hojdea. Femeia spune că nimeni nu vrea să o angajeze pentru că are buletinul expirat, iar nicio autoritate a statului nu vrea să îi facă documente în care în dreptul domiciliului să fie un spaţiu alb sau să fie trecut „cimitirul comunal Foeni". Ca atare, Daniela Hojdea face curăţenie în cimitir. Mai câştigă un leu de la cei care o plătesc să aibă grijă de morminte. Familia nu moare de foame, însă se gândesc cu emoţie cum va fi când vor trebui să plece din cimitir. „Nu cred că putem să locuim aici până la adânci bătrâneţi", spune Vasile Hojdea, de 50 de ani.
Speranţa familiei din cimitir stă în facultatea copiilor
Cei doi copii ai familiei sunt extrem de silitori şi speră că odată cu finalul liceului să plece la facultate la oraş. „Nu prea avem noi bani, dar o să învăţ mult şi bine ca să prind loc la fără taxă. Vreau ca familia mea să aibă o viaţă mai bună. Merităm ceva mai mult decât locuinţa asta mică", spune Vasile Hojdea, fiul familiei, care acum e în ultimul an de liceu. Daniela spune despre copiii ei că au fost cuminţi şi că viaţa în cimitir a fost ieftină.
„Fără cablu şi desene animate, copilaşi s-au jucat prin cimitir. Nu am avut nevoie de jucării sau alte lucruri scumpe. Ne-am limitat la alimentele de zi cu zi. În fosta casă o duceam bine, le puteam oferi multe lucruri. Acum trăim greu. Când ies din casă şi văd cimitirul îmi spun că trebuie să tragem mai tare ca să ieşim din groapa asta", mai spune Daniela Hojdea. Pe lângă curăţatul cimitirului, familia mai e responsabilă şi de păzitul locului, cât şi al bisericii. Lucrează pe ture şi au grijă ca hoţii să nu intre în lăcaşul sfânt sau să nu distrugă mormintele.
O altă familie din Timiş locuieşte sub stadion
În comuna timişeană Variaş o altă familie îşi duce traiul într-o altă locuinţă socială încropită de autorităţi. Dan Todor are 12 ani şi se poate mândri la şcoală că de fiecare dată când îşi face temele „acasă" e ajutat de toată echipa de fotbal a comunei. El şi părinţii lui au ajuns să trăiască sub stadionul comunal, în fostul vestiar al echipei. Părinţii copilului muncesc la fermă, în timp ce micuţul se axează pe sport, pentru că la şcoală nu prea îi place.
CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO CU VIAŢA TRĂITĂ SUB STADION
„E frumos acasă. Duminică de duminică suntem la meci. Mi-ar plăcea să am o casă a mea, ca mama şi tata să nu mai muncească aşa mult, dar e bine oricum. E bine şi sub stadion", spune Dan Tudor. Familia stă în locuinţa improvizată de aproape doi ani şi urmează ca în curând autorităţile să le găsească o nou locuinţă. Până atunci, locul de joacă al lui Dan va rămâne peluza stadionului.
