Asasinul lui Ioan Luchian Mihalea se destăinuie în premieră

Anii petrecuţi în puşcăriile de maximă siguranţă şi-au pus amprenta pe Ionel Păun. John, cum îi spun prietenii, nu are încredere în nimeni. Se uită chiorâş pe sub sprâncene, cu nişte ochi mici, aproape închişi.

E zgârcit la vorbă. Nu îi plac destăinuirile şi vorbeşte cu o voce joasă, aproape imperceptibil. "Nu am vrut să-l omor!", spune Ionel. "Am vrut doar să furăm de la el din casă. Nici măcar nu ştiam cine este Mihalea. Am văzut abia după aia, în ziare", se apără cumva forţat John.

"Venisem de câteva luni din Balş, Olt, acolo unde m-am născut. M-am angajat la Metrou, ca muncitor la Comercial. Stăteam la o mătuşă de-a mea, în Crângaşi. În câteva luni mi-am luat o garsonieră, cu chirie, în Dristor. Îmi făcusem un cerc de prieteni şi ne distram şi noi ca mai toţi tinerii de vârsta noastră. Atunci m-am împrietenit şi cu Gavrilă, celălalt asasin. El era bucureştean şi ştia mai bine ca mine ce mişcă pe acolo. Eram colegi la Metrou. Atunci iubeam o fată de vârsta mea. Totul s-a dărâmat însă într-o singură zi. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Mi-a zis Gavrilă să mergem la unu' acasă să furăm aparatură electronică, că e bogat. M-am dus ca prostul. Am sunat la uşa lui Mihalea şi el ne-a deschis. Era îmbrăcat în ceva uşor, de casă. Am pus piciorul în prag, ca să nu poată să închidă uşa, şi am început să-l lovesc cu un box, pe care îl purtam tot timpul la mine", mărturiseşte Ionel Păun.