Dragomir la puterea a treia
Dumitru Dragomir lasă încet locul generaţiei următoare, adică celor trei băieţi ai săi, aşa îi place să le spună fiului şi celor doi nepoţi. Fiul său, Bogdan, preia afacerile familiei, în timp ce el priveşte mândru spre nepotul cel mai mic. „Uitaţi-vă şi voi, ce frumos este". Se întristează doar când vine vorba despre băiatul său, care a murit într-un accident cu mai mulţi ani în urmă.
Unde eraţi când aţi aflat că soţia e însărcinată cu Bogdan? Vă mai aduceţi aminte?
Eram la Vâlcea.
Nu vă mai aduceţi aminte exact momentul.
Nu. Dar ştiu că mă arestaseră şi a venit nevastă-mea cu el în braţe. Avea două luni.
Păi, de ce să vă aresteze?
Un abuz incalificabil, prin 1976. Eram la Vâlcea şi o duceam foarte bine. M-au arestat pentru că au declarat unii că aş fi jucat jocuri de noroc. Ca să te aresteze pentru aşa ceva, trebuia să fie organizat un flagrant şi confiscarea banilor. La mine n-a fost cazul.
Citeşte şi:
Mitică intră în afaceri cu nunţi!
Mitică Dragomir are un nepoţel de 3,350 kg
vreau să fiu fotbalist!»
Mitică este mândru de nepotul cel mare
Cu jocurile de noroc, nu ştiu. Dar noroc aţi cam avut în viaţă.
La jocuri de noroc am fost norocos. În rest, nu. Dacă aveam noroc, îmi trăia acum primul fiu. Bogdan a avut un frate care a murit la 18 ani. Era fotbalist, titular şi în Divizia A şi echipa naţională de juniori.
N-aţi depăşit momentul.
Nu. Nici acum. Din punctul ăsta de vedere, sunt ghinionist. Din alte puncte de vedere, Dumnezeu mi-a dat noroc. Mi-a dat o familie a copilului meu, Bogdan, foarte frumoasă: doi nepoţi frumoşi şi sănătoşi. Şi deci îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru treaba aceasta.
Continuaţi să credeţi.
Am crezut şi cred. Nu cred în oameni deveniţi sfinţi. Nu vedeţi că nu vedem nicio transformare? În ultimii 3.000 de ani, din nicio o maimuţă nu a ieşit un om. Sau dintr-un elefant n-a ieşit un elicopter sau ceva. Înţelegeţi? Natura asta o fi Dumnezeu însuşi?!
Când v-aţi zis, în urma unei întâmplări concrete, că există Dumnezeu?
De când am plecat de-acasă. Am fost un copil sărac. Mi-am dorit toată viaţa ca familia mea să nu ducă lipsă de nimic. Scopul vieţii mele a fost ca familia să nu sufere, cum mi s-a întâmplat mie.
Şi am făcut bine tuturor în jurul meu. N-am făcut rău nimănui. Familia mea nu a dus lipsă de nimic. Aşa au fost educaţi, încât niciodată n-am avut banii puşi separat de copii. Ei puteau să ia oricât şi dacă nu-mi spuneau, ştiam sigur că ei nu greşesc.
Bogdan Dragomir: «Soţia m-a făcut să devin om serios»
Cât ţi-a luat să îţi cucereşti soţia?
A fost o perioadă lungă. Dar n-a fost un război zilnic. A fost o luptă de cucerire grea. Ne întâlneam, după care dispăream două, trei săptămâni. Iar apăream, până când am reuşit într-un final. Ei îi era teamă că sunt neserios. Neserios eram. Ea m-a făcut să fiu serios.
Care e cel mai important sfat pe care l-ai primit de la tatăl tău?
Sunt multe, dar de nişte cuvinte îmi aduc bine aminte. Când eu mă lăsasem de fotbal, mai stăteam pe la ai mei pe-acasă. Aveam o perioadă mai boemă. Şi am venit o dată acasă, pe la cinci dimineaţa. Conduceam un ziar pe-atunci.
Aveam o întâlnire pentru care nu m-am trezit. Taică-miu nu mi-a spus decât un singur lucru: „Cine e şmecher noaptea e şmecher şi ziua". Mi-a fost o ruşine!
Te deranjează să ţi se spună că eşti „un băiat de bani gata"?
A fost o perioadă, pe la 18 ani, când mă deranja. Tot ce făceam era să demonstrez că nu sunt doar băiatul lui taică-miu. Acum mi se pare că e o mândrie să duci mai departe numele familiei. Deci îmi asum sintagma de „copil de bani gata".
