„A da sfoară în țară” sau „a da sfară în țară”. Mulți greșesc, cum e corect?
În limba română, numeroase expresii uzuale au ajuns să fie utilizate greșit, iar una dintre acestea este binecunoscuta formulare „a da sfoară în țară”. Deși pare firească la prima vedere, această expresie este, de fapt, o deformare a variantei corecte. În realitate, forma corectă este „a da sfară în țară”, iar în unele surse vechi apare și forma arhaică „a da șfară în țară”.
Originea expresiei „a da sfară în țară"
Pentru a înțelege de ce forma corectă este „sfară” și nu „sfoară”, este necesar să ne întoarcem în timp, în epoca în care comunitățile din spațiul românesc se confruntau cu atacuri frecvente, în special ale tătarilor. Sistemul de avertizare era unul rudimentar, dar ingenios: locuitorii aprindeau focuri pe înălțimi pentru a semnaliza pericolul. Aceste focuri produceau un fum gros, denumit „sfară”, care putea fi văzut de la distanță.
Astfel, în caz de invazie, focurile cu „sfară” erau aprinse succesiv, de la o așezare la alta, în cadrul unui sistem de comunicare vizuală care răspândea rapid vestea unei primejdii. Termenul „sfară” desemna, în acest context, fumul dens rezultat din arderea unor ierburi uscate sau grăsimi animale, utilizate pentru a face semnalul vizibil.
De ce s-a transformat „sfară" în „sfoară"
Confuzia a apărut din cauza asemănării fonetice dintre „sfară” și „sfoară”. Spre deosebire de „sfară”, cuvântul „sfoară” este unul comun, bine cunoscut în uzul curent, desemnând un obiect concret – un fir gros de material textil sau plastic, folosit la legat sau tras. Cum „sfară” a ieșit treptat din uz și nu mai este înțeles de vorbitorii contemporani, aceștia au înlocuit inconștient cuvântul cu cel familiar, pierzând sensul original al expresiei.
Aceasta este o situație clasică de etimologie populară – un fenomen lingvistic prin care un cuvânt sau o expresie este modificat(ă) pentru a părea mai logic(ă) din perspectiva înțelegerii contemporane, chiar dacă sensul devine eronat.
Ce înseamnă, așadar, „a da sfară în țară"?
Conform dicționarelor vechi și explicațiilor etimologice, expresia înseamnă a da de veste, a răspândi o informație importantă sau urgentă, exact cum, odinioară, fumul era semnalul de alarmă transmis rapid dintr-un colț al țării în altul. Astăzi, expresia a păstrat doar sensul figurat, iar legătura cu obiceiul străvechi de avertizare a fost pierdută.
Deși „sfară” nu mai apare frecvent în dicționarele recente, este înregistrat în Dicționarul etimologic al limbii române ca desemnând acel fum gros cu miros greu, rezultat din arderea grăsimii sau a altor materiale organice. În acest sens, „sfară” era vizibilă și avea o funcție clară – comunicarea de la distanță.
Forma corectă a expresiei este, fără îndoială, „a da sfară în țară”, chiar dacă forma greșită „a da sfoară în țară” este, din păcate, mai cunoscută și mai folosită.
