A luat licența cu 10, deși nu-și poate folosi mâinile și picioarele. Povestea lui Carol a emoționat toată țara
Carol, un tânăr de doar 23 de ani, din Deva, este dovada vie că nimic nu se poate pune în calea dorințelor noastre. El a oferit o lecție de viață importantă pentru mulți dintre noi. Deși nu-și poate folosi mâinile și picioarele, Carol a reușit să termine facultatea cu nota 10 la examenul de licență.
În urmă cu doar două săptămâni, Carol a absolvit Facultatea de Drept din Sibiu. A luat licența cu nota maximă, iar acum se gândește să se înscrie la master. Povestea lui a devenit virală pe rețelele de socializare și mulți l-au admirat pentru curajul și determinarea de care a dat dovadă.
Povestea tânărului Carol, un exemplu pentru mulți dintre noi!
Încă din copilărie, Carol a fost diagnosticat cu o afecțiune medicală ce i-a afectat nervii care transmit semnale dinspre creier spre coloana vertebrală și spre mușchii mâinilor și picioarelor. Inițial, părinților le-a fost greu să accepte că propriul lor copil face parte din categoria persoanelor cu dizabilități.
„Pregătiţi-vă pentru ce-i mai rău!”, le-au spus medicii părinților, atunci când Carol s-a născut, după cum se arată într-o postare, pe Facebook.
„Cinci ani, n-am fost înregistrat ca persoană cu dizabilităţi. Părinţii mei au refuzat categoric, sperând să fiu doar un copil care se dezvoltă mai greu”, povesteşte tânărul.
„Toți copiii puteau alerga”
Momentul în care a mers la grădiniță a fost cel în care a conștientizat faptul că el este „diferit” și unii colegi începuseră să-l evite.
„Toți copiii puteau alerga, iar eu - nu. Atunci am văzut diferenţa. Mai ales când colegii au început să mă evite, iar unii fugeau de-a dreptul, după ce li s-a spus acasă că aş putea fi contagios. N-a fost ușor să înțeleg ce se petrece în jurul meu. Dar cu timpul, m-am obișnuit. Când trăieşti într-o lume care arată altfel decât tine, înveţi să ignori răutăţile”, mai spune Carol.
În ciuda problemelor sale, atunci Carol a învățat să mănânce singur.
„Chiar dacă nu-mi puteam controla mâinile, n-am avut de ales. Educatoarea mi-a spus franc: Ori mănânci singur, ori mori de foame!”, a continuat el.
Sprijinit de mamă a reușit să termine facultatea
Afecțiunea sa medicală nu i-a permis să țină pixul în mână pentru a-și lua notițe. Era însoțit de mama sa, care i-a fost mai mult decât un sprijin.
„A fost unul dintre motivele pentru care mergeam la şcoală cu mama. Pot învăţa orice, dar nu pot să scriu. Unii profesori au fost de acord să susţin examenele oral. Alţii, nu. Atunci, mă aşezam cu mama în ultima bancă – să-i pot dicta ce învățasem, iar ea să scrie”, rememorează Carol.
„În primul an de facultate, nimeni nu credea că pot ajunge prea departe. Cei mai mulți dintre colegi interacţionau pentru prima dată cu o persoană cu dizabilităţi. La fel şi profesorii. Erau surprinşi că răspundeam la seminarii sau că-mi alegeam anumite cursuri opţionale. Până într-o zi, când profesorul de Retorică ne-a propus să susţinem un discurs. M-am oferit eu. Le-am vorbit colegilor despre persoanele cu dizabilităţi și despre curajul de a accepta ceea ce nu poţi schimba. Am vorbit despre puterea de-a ne respecta şi de-a ne iubi aşa cum suntem. La final, toată clasa plângea - inclusiv profesorul”, mai spune Carol,
Carol: „Toți avem dreptul la o viață normală”
Deși organismul lui nu a reacționat tratamentului primit, tânărul nu-și pierde speranța că într-o zi va reuși să se recupereze și să nu mai depindă de părinții lui.
„Din păcate, corpul meu nu s-a împrietenit cu tratamentele. Dar mi-am propus să continui exerciţiile de recuperare. Vreau să fac tot ce pot ca să mă desprind de părinţi. De 23 de ani, n-am făcut un pas fără ei. La urma urmei, toți avem dreptul la o viață normală – și eu, și ei. Le sunt recunoscător că m-au susținut în fiecare zi – la propriu și la figurat. Poate că de-asta am și ales să fac o facultate de Drept. Ca să dau o șansă și altor copii sau tineri cu dizabilități, ai căror părinți nu-i pot ajuta să lupte pentru drepturile lor sau – și mai grav – îi abandonează”, a încheiat acesta.
