Adevărata semnificație a expresiei „a-și găsi nașul”. Mulți nu-i cunosc adevăratul înțeles și o folosesc greșit
Limba română are în spate o tradiție de milenii, iar fiecare dintre noi folosim, de-a lungul unei zile, diferite expresii care deși par complet banale la prima vedere, atunci când le analizăm mai atent, vedem cât de fascinante sunt, de fapt! O astfel de expresie aparent uzuală este „a-și găsi nașul”, care în ciuda faptului că mulți dintre noi o folosim fără probleme, doar puțină lume știe adevăratul ei sens!
Limba română are în spate o tradiție de milenii, născându-se cu ajutorul influențelor culturale și lingvistice a nenumărate popoare ce au intrat în contact cu strămoșii noștri. Desigur, diverse expresii și proverbe au devenit parte integrală a limbii noastre, iar fiecare dintre noi folosim, de-a lungul unei zile, diferite astfel de expresii care, deși par complet banale la prima vedere, atunci când le analizăm mai atent, vedem cât de fascinante sunt, de fapt!
O astfel de expresie aparent uzuală este „a-și găsi nașul”, care în ciuda faptului că mulți dintre noi o folosim fără probleme, doar puțină lume știe adevărata ei origine!
Poate că în ciuda faptului că mulți dintre noi avem o presupunere despre ce înseamnă expresia aceasta, se pare că adevărul stă cu totul altfel! În opinia regretatului filolog Stelian Dumistrăcel, această expresie își are originea într-un obicei popular care va surprinde extrem de multă lume din ziua de astăzi!
Originea suprinzătoare a expresiei „a-și găsi nașul”
De exemplu, puteau exista situații în care mirele, fiind impotent, avea nevoie de „ajutor” pentru a putea avea copii, așa că nașul prelua datoria conjugală (desigur, în secret față de restul comunității), așa că tânărul căsătorit era nevoit să „își găsească nașul”, dacă vroia un mariaj funcțional.
Un altă expresie din țara noastră care face aluzie la această funcție dispărută a nașului este și „înaintea ginerelui trece nașul”. În opinia filologului, aceste expresii ar avea la origini tradiția dispărută a dreptului primei nopți, pe care nașul cununiei putea să o folosească.
