Ambergris, ingredientul secret care crește prețul parfumului. Nu, nu este o plantă exotică
Originea parfumurilor datează din ritualurile religioase ale civilizațiilor antice, unde uleiurile parfumate erau arse ca ofrandă pentru zei, iar termenul „parfum” provine din latinul „per fumum”, însemnând „prin fum”. În Evul Mediu, parfumurile erau utilizate nu doar pentru a masca mirosurile neplăcute, ci și ca mijloc de protecție împotriva bolilor, fiind considerate capabile să alunge „aerul rău” responsabil de epidemii. Puțin știu însă că cele mai scumpe parfumuri din lume conțin un ingredient secret: Ambergris, nimic altceva decât vomă de balenă.
Chimie, percepție și impactul asupra simțurilor
Parfumurile au o legătură strânsă cu sistemul limbic al creierului, responsabil de emoții și memorie, ceea ce explică de ce anumite arome pot declanșa amintiri sau stări emoționale intense.

Mirosul unui parfum pe piele poate varia în funcție de chimia individuală a corpului, inclusiv factori precum pH-ul pielii, dieta și obiceiurile personale.
Diferența dintre apa de toaletă și apa de parfum constă în concentrația de uleiuri esențiale; apa de parfum are o concentrație mai mare, oferind o persistență mai îndelungată, în timp ce apa de toaletă este mai ușoară și potrivită pentru utilizarea zilnică.
Ambergris: de la vomă de balenă la esență prețioasă
Dacă ai citit vreodată eticheta unui parfum scump, poate că ai văzut niște termeni interesanți: flori exotice, esențe de lemn rar, citrice și ceva numit „ambergris”.
Numele evocă ceva oarecum exotic, ce poate duce cu gândul la o floare deosebită sau un tip de ulei.
Dar lucrurile nu stau așa. Ambergrisul nu este o substanță atrăgătoare. Este doar vomă de balenă.

Înainte ca ambergrisul să ajungă în sticluțele de o sută de dolari de Chanel nr. 5 (un parfum care folosește voma de balenă), poate fi găsit în formă pură: o substanță precum ceara, lipită de pereții intestinali ai cașaloților.
Ambergrisul se formează numai la cașaloți, iar oamenii de știință nu au descoperit de ce.
Se crede că ambergrisul este folosit pentru a încapsula obiectele iritante, cum ar fi ciocurile caracatițelor, ca să le facă mai ușor de digerat.
Balena elimină această sustanță atât ca vomă, cât și ca excremente.
Se estimează că numai 1% dintre cașaloți produc ambergris bun de folosit în parfumuri, de aceea și crește considerabil prețul unui parfum care conține substanța eliminată de aceștia.
În forma sa cea mai pură, are miros de fecale marine, însă, după ce se întărește, capătă un miros mai dulce, de pământ. Este foarte greu de găsit, deoarece seamănă cu pietrele de pe țărm.
Fiind atât de rar, prețul de vânzare poate ajunge la mii de dolari pentru un singur gram. De fapt, în 2016, grămada de ambergris descoperită de un cuplu britanic a fost evaluată la 70.000 de dolari.
Egiptenii antici au fost primii care au folosit ambergrisul
Înaintea vremurilor moderne, egiptenii antici foloseau substanța ca tămâie, iar europenii medievali ca pe o modalitate de a acoperi mirosurile de putrefacție în timpul Morții Negre, cum era denumită ciuma bubonică.
În cele din urmă, parfumeriile europene au dat o întrebuințare nouă substanței, ca agent de legare a ingredientelor în parfumuri.
Prezența ambergrisului în parfum făcea ca mirosul să rămână mai mult timp pe piele și intensifica puterea parfumului.
Voma de balenă este folosită la fabricarea celor mai scumpe parfumuri.
În mod ironic, Herman Melville, autorul cărții Moby Dick, a scris în cartea sa că „doamnele și domnii ar trebui să se răsfețe cu esențele descoperite în intestinele unei balene bolnave.”