Care era vinul preferat al grecilor antici și ce puneau în el: „Înnebuneşte bărbaţii şi acordă femeilor fertilitate”
Grecii antici, părinții civilizației europene, sunt cunoscuți nu doar pentru realizările lor în filozofie, artă și democrație, ci și pentru cultura lor hedonistă, în care vinul juca un rol central. Această licoare divină, asociată zeului Dionisos (cunoscut și ca Bachus), era mult mai mult decât o simplă băutură; era un simbol al fertilității, un instrument social și un elixir cu proprietăți magice și medicinale.
Vinul în societatea greacă
Vinul era omniprezent în viața grecilor antici, fiind folosit în ofrande religioase, schimburi comerciale, tratamente medicale și, desigur, în celebrare și petreceri. Era considerat atât de important încât în orașe precum Atena consumul său devenise aproape o datorie civică. În operele lui Homer, precum Iliada și Odiseea, vinul este descris ca băutura eroilor, având puterea de a sfinți jurămintele și de a stimula sinceritatea.
Un exemplu fascinant este vinul din Haraea, o regiune din Arcadia, despre care se spunea că „înnebunește bărbații și acordă femeilor fertilitate”. Astfel, vinul nu era doar o băutură, ci și un simbol al puterii divine și al regenerării vieții.
O tradiție aparte: vinul diluat cu apă
Un aspect unic al culturii grecilor antici era obiceiul de a bea vinul diluat cu apă. A consuma vin pur era considerat un comportament barbar și necivilizat. Se crede că acest obicei a apărut accidental, când o furtună a diluat vinul lăsat neacoperit, iar grecii au descoperit că noua combinație era mai plăcută. Raportul de diluare varia, dar în general se adăuga de trei ori mai multă apă decât vin.
Diluat sau nu, vinul avea un impact semnificativ asupra consumatorilor. Grecii erau conștienți de efectele excesului, astfel că literatura vremii includea sfaturi despre evitarea mahmurelii, printre care consumul de varză fiartă și odihna prelungită.
Vinul în mitologie: darul lui Bachus
Legenda spune că Dionisos, zeul vinului și al veseliei, a oferit vița-de-vie unui păstor pe nume Ikarios, în semn de recunoștință pentru ospitalitatea sa. Ikarios a urmat instrucțiunile zeului și a produs primul vin. La o petrecere organizată pentru a împărtăși noua licoare, participanții au dansat și s-au bucurat, dar când au început să simtă amețeala specifică, l-au acuzat pe Ikarios de otrăvire și l-au ucis. Această poveste simbolizează natura duală a vinului: capabil să aducă bucurie, dar și haos.
Hipocrate, părintele medicinei, recomanda vinul ca remediu pentru o gamă largă de afecțiuni. Acesta era folosit pentru curățarea rănilor, stimularea apetitului și ameliorarea durerilor. În combinație cu diverse ierburi, vinul devenea un medicament eficient, fiind o parte integrantă a practicilor medicale ale vremii.
Vinul grecesc antic a influențat profund alte civilizații, inclusiv romanii, care au preluat și adaptat tradițiile grecilor. Chiar și astăzi, vinul este asociat cu sărbătoarea, comuniunea și simbolistica divină, reflectând importanța sa istorică.
