Cele mai ciudate şi amuzante nume de localităţi din România. De unde provin numele Miroși, Muereasca și Udaţi-Mânzu
În România, printre cele peste 20.000 de localități se regăsesc și câteva cu denumiri neobișnuite sau chiar amuzante. În timp ce pentru majoritatea oamenilor orașul natal sau cel de reședință reprezintă un motiv de mândrie, există și persoane care trăiesc în localități cu nume ce pot stârni zâmbete.
În diverse regiuni ale țării, sunt întâlnite zeci de astfel de denumiri insolite care pot provoca amuzament. Printre aceste localități se numără Miroși, Muereasca și Udați-Mânzu, ale căror nume neobișnuite ies în evidență și generează curiozitate.
De unde provine numele localității argeșene Miroși
Localitatea Miroși din Argeș își trage numele din termenul grecesc "myros", care se referă la miros, unul dintre cele cinci simțuri.
Conform unei legende locale, denumirea localității Miroși ar proveni din vremuri îndepărtate, când zona era cunoscută pentru un vast câmp plin de flori parfumate.
Se spune că oamenii din împrejurimi obișnuiau să spună „merg la Miroase” sau „merg la Miroși” atunci când se îndreptau spre acel loc înmiresmat. Povestea cu iz romantic sugerează că numele satului este strâns legat de frumusețea și parfumul florilor care odinioară împodobeau câmpurile din zonă. Această interpretare plină de poezie a fost confirmată cu încredere de o localnică, citată de Hotnews.ro.: „Da, clar da. E vorba de flori.”
Povestea comunei Muereasca. Ce semnifică numele
Comuna Muereasca din Vâlcea are o istorie atestată documentar începând cu luna februarie a anului 1574, în timpul domniei lui Alexandru II Mircea (1568-1574).
Contrar unor credințe populare, numele localității nu are legătură cu termenul „muiere”, ci provine din cuvântul „moară”. Această explicație se leagă de pârâul Muereasca, ce traversează comuna de la vest la est, având două izvoare principale: Moristița Mare și Moristița Mică.
Această legătură cu „moara” este susținută și de un document emis în timpul lui Mihai Viteazul, la data de 6 iulie 1596.
Denumirea „Muereasca”, inițial „Moreasca”, apare constant în documentele istorice, fiind menționată împreună cu numele Comanca în anii 1865, 1871, 1893 și 1901.
De exemplu, în 1871, satul Muereasca de Sus era format din 200 de case, cătunul Pietrișul avea 20 de case, iar cătunul Comanca 10 case, având și schitul Frăsinei. În 1893, localitatea Muereasca de Sus includea satele Muereasca de Sus, Șuța și Comanca.
Trecerea denumirii de la „Moreasca” la „Muereasca” poate fi observată într-un document din 1634, în care este menționat „Stănilă din Moereasca”. Totuși, numele „Muereasca” era deja utilizat în 1574, anul atestării documentare a comunei. Variantele „Moreasca” și „Muereasca” existau înainte de această dată, dar nu s-au păstrat documente anterioare care să le confirme, se arată pe site-ul evenimentvalcean.ro.
Istoria localitații Udați-Mânzu din Buzău
Cătunul Udaţi – Mânzu se află în comuna Smeeni și are aproximativ 100 de locuitori. Numele inedit al localității rezultă din combinarea denumirilor a două sate mai mari: Udaţi, din Smeeni, și Mânzu, din comuna vecină Cilibia, reprezentând cele mai apropiate comunități.
În monografia comunei Smeeni, se detaliază originea numelui localității Udaţi. Locuitorii de aici făceau parte din moșnenii Albeșteni, care, după 1617, s-au întors pe vechile vetre de unde fugiseră. Aceștia s-au stabilit la circa 2 kilometri mai jos de Albești, într-o buclă mare și leneșă formată de pârâul Călmățiul, care curge spre est.
În acea zonă, ei și-au construit bordeiele pe locurile date de mănăstirea Banu, pe panta ce cobora spre Călmățui, unde apa pătrundea frecvent în bordeie. Se consideră că numele „Udaţi” provine de la „cei udați”, referindu-se la situația locuințelor afectate de inundarea pârâului, în special primăvara, când apa se revărsa.
Satul Mânzu, situat în Bărăganul Buzăului, în comuna Cilibia, a fost înființat de familia Stoica, ciobani originari din Munții Buzăului. Aceștia s-au stabilit în această zonă în jurul anilor 1700. Numele satului „Mânzu” provine de la un mânz complet negru, dar cu botul și urechile albe, o trăsătură distinctivă care a influențat denumirea localității.
În ambele zone, atât în Smeeni cât și în Cilibia, creșterea cailor a fost și rămâne o îndeletnicire răspândită, reflectând importanța economică și culturală a acestei activități în regiune, precizează infobaragan.ro.
