Celebrul medic Vlad Ciurea, detalii inedite despre copilărie. Cum erau lucrurile în familia sa: „Azi copiii primesc tot fără să ofere nimic”
Medicul neurolog Alexandru Vlad Ciurea, unul dintre cei mai respectați neurochirurgi ai României, a rememorat într-un podcast realizat de artistul Damian Drăghici momente esențiale din copilăria sa, dezvăluind cum s-au conturat primele aspirații către medicină și ce valori au stat la baza formării sale.
Deși astăzi are o carieră impresionantă și peste 20.000 de operații pe creier realizate – multe dintre ele la copii –, profesorul Ciurea își amintește cu nostalgie de anii copilăriei, de libertatea de atunci și de regulile din familie care i-au modelat drumul.
Cum a fost copilăria chirurgului Vlad Ciurea
În dialogul cu Damian Drăghici, medicul a împărțit copilăria în două etape distincte. Prima parte s-a desfășurat alături de părinții săi, tatăl fiind ofițer, fapt care a determinat familia să se mute frecvent.
În cele din urmă, au ajuns la Brașov, oraș de care profesorul își amintește cu multă căldură. Aici a descoperit joaca în aer liber, cățărările pe Dealul Melcilor de sub Tâmpa și sentimentul libertății fără limite, care definea copilăria acelor vremuri.
Cea de-a doua parte a copilăriei a fost legată de vacanțele petrecute la Vaslui, alături de bunici. Ei îl răsfățau, îi împlineau toate dorințele și i-au oferit un mediu în care a trăit neajunsurile epocii fără să simtă greutatea lor. Deși existau lipsuri, interdicții și restricții, copilul Vlad Ciurea nu le percepea ca pe o povară, fiind mereu înconjurat de povești, natură și voie bună.
Medicul povestește că tocmai această libertate l-a făcut uneori să „chiulească” de la școală, profitând de absența tatălui, plecat des în misiuni. Totuși, recupera rapid materia, îmbinând joaca cu învățatul și reușind în final să-și îndeplinească toate responsabilitățile.
Un detaliu inedit din viața sa este legat de numele pe care îl poartă. Profesorul a dezvăluit că, deoarece rușii intrau în țară în perioada în care s-a născut, ofițerul de stare civilă a sugerat ca al doilea prenume să fie „Vladimir”, pentru a fi în acord cu influența sovietică a vremii.
Părinții însă au dorit un nume cu semnificație profundă, astfel că au ales „Vlad”, care înseamnă „purtător de pace”. Astfel s-a născut numele complet: Alexandru Vladimir Ciurea.
Mama avea răspunsurile la toate
Despre anii de școală, medicul își amintește cu sinceritate că a trecut prin toate stările copilăriei: a fost și năzdrăvan, și disciplinat, și extrem de studios. Tocmai din această ultimă trăsătură i se trăgea porecla de „tocilar”, pe care i-o striga întreaga stradă.
Cu toate acestea, efortul susținut l-a transformat într-un elev de top: a terminat ca premiant al prestigiosului Liceu „Andrei Șaguna” din Brașov, după care a intrat primul la Facultatea de Medicină din Cluj, într-o perioadă dificilă, în care originea socială și numărul redus de locuri făceau concurența extrem de dură.
Relația cu părinții a evoluat de-a lungul timpului. Tatăl său, mai rigid și mai distant, îl certa des atunci când nu îl asculta, iar teama de pedeapsă îl făcea uneori pe tânărul Vlad să fugă de acasă.
Mama însă, profesoară de astronomie și matematică, era figura blândă și răbdătoare a familiei. Ea îl încuraja, îi explica fiecare întrebare și, mai mult decât atât, îi oferea răspunsuri din orice domeniu: Biblie, istorie, povești sau astronomie.
Profesorul spune că de la tatăl său a învățat disciplina și corectitudinea, iar de la mamă – educația adevărată, aceea care modelează un om pentru toată viața.
„Azi copiii primesc tot fără să ofere nimic”
Reflectând la copilăria de altădată, profesorul Ciurea subliniază diferențele majore dintre generații.
Deși bunicii l-au răsfățat, părinții au fost mai stricți cu el. Acum însă, spune medicul, copiii sunt adesea exagerat de alintați. Trăiesc într-o zonă de confort absolut, în care cer și primesc totul fără efort.
Mulți adolescenți au mașini încă din liceu sau imediat după absolvire, situație pe care neurochirurgul o consideră o exagerare și o sursă de dezechilibru educațional. În opinia sa, această abundență nemeritată duce la o lipsă de responsabilitate și la absența dorinței de a depune efort pentru a obține ceva cu adevărat.
Pentru medic, educația rămâne cel mai prețios dar pe care l-a primit de la părinții săi. Nu obiectele materiale, ci disciplina, cultura și respectul pentru învățătură i-au clădit viitorul.
În casă se vorbea doar medicină
Întreaga sa atracție pentru lumea medicală s-a născut, spune el, în interiorul familiei. Bunica sa era medic, iar discuțiile despre cazuri, intervenții și situații clinice făceau parte din rutina zilnică a casei.
Bunicul, la rândul lui, studia permanent, citind în trei limbi străine. În acest mediu intelectual, copilul Vlad, aflat între cei doi, absorbea tot ce auzea.
Astfel, la doar șase ani, i-a încolțit în minte ideea clară: va deveni medic. Această decizie timpurie a fost alimentată constant de atmosfera din familie, unde se discutau doar teme medicale, de dimineața până seara.
