Cine a fost diplomatul de geniu divinizat de Stalin. Imaginea lui controversată este discutată și astăzi
La 25 august 1530 se năștea Ivan IV Vasilievici, cunoscut în istorie drept Ivan cel Groaznic, mare cneaz al Moscovei și al Întregii Rusii (1533–1547), iar apoi primul Țar al Rusiei (1547–1584).
Personalitate complexă, cu o reputație ce îmbină la extrem trăsături opuse, Ivan a rămas în memoria colectivă drept un conducător sadic, mistic și sângeros, dar în același timp un diplomat de geniu, un vizionar politic și un neîntrecut mânuitor al condeiului.
Nu întâmplător, Stalin avea să-l considere secole mai târziu drept modelul ideal de conducător, un lider capabil să-și depășească epoca și să impună cu forță o nouă ordine. Imaginea sa rămâne și astăzi la fel de controversată precum în timpul vieții sale.
Semnele divine și nașterea unui prinț
Povestea nașterii sale este învăluită în mister și marcată de scandaluri de curte. Timp de două decenii, Marele Cneaz Vasili al III-lea fusese căsătorit cu Salomeea Saburova, o boieroaică de viță nobilă și cu descendență tătară. Frumoasă, blândă și virtuoasă, Salomeea nu reușise însă să-i ofere un moștenitor.
Tensiunea din jurul tronului crescuse, iar Vasili, temându-se că frații săi i-ar putea lua coroana, a recurs la un gest radical: a repudiat-o pe soția sa și a trimis-o cu forța la mănăstirea din Suzdal.
Acolo a fost bătută, tunsă și silită să-și petreacă restul vieții ca maică sub numele Sofia, fiind ulterior canonizată. Boierii care au îndrăznit să o apere au fost exilați, iar tronul a rămas în mâinile lui Vasili, liber acum să se recăsătorească.
Locul Salomeei a fost luat de Elena Glinski, o lituaniancă a cărei reputație a stârnit numeroase controverse și discuții în epocă.
Patru ani după noua căsătorie, tronul încă nu avea un succesor, iar zvonurile conform cărora fosta cneaghină ar fi născut un fiu, George, în mănăstire, îl aduceau pe Vasili aproape de nebunie. Doar rugăciunile preotului Pafnutie Borovski, un obscur slujitor al bisericii, păreau să-i mai potolească furia.
O naștere învăluită în miracole și blesteme
Miracolul s-a produs în cele din urmă pe 25 august 1530, când Elena Glinski a dat naștere unui băiat: Ivan. Cronici ale vremii consemnează că în acel moment un fulger a lovit Kremlinul, provocând un incendiu puternic.
Mai mult, se spune că pruncul avea deja doi dinți, semne interpretate ca o dovadă a voinței divine. Un dinte avea să-i sfâșie pe dușmanii țării, iar celălalt urma să muște din propriul popor, anunțând astfel o domnie marcată de glorie, dar și de teroare.
Mitropolitul Daniel l-a avertizat pe cneaz că păcatul celei de-a doua căsătorii va aduce năpasta asupra întregii Rusii.
În același timp, bârfele boierilor susțineau că adevăratul tată al copilului ar fi fost nobilul Obolenski Telepnev, un apropiat al Elenei.
Pentru Vasili însă, toate acestea erau doar vorbe. Important era că avea, în sfârșit, fiul mult dorit, cel care avea să devină cel mai temut și respectat conducător al Rusiei medievale, potrivit Descopera.
O imagine etern disputată
De la începutul vieții sale și până mult după moarte, Ivan IV a fost înconjurat de mituri, superstiții și interpretări contradictorii. Pe cât era de crud și imprevizibil, pe atât era de calculat și strălucit ca strateg diplomatic.
A lăsat în urmă o Rusie transformată, mai puternică și mai unită, dar și amintirea unui domnitor care a instaurat teroarea ca instrument politic. Tocmai această dualitate l-a făcut pe Stalin să-l ridice la rang de simbol, considerându-l un exemplu de conducător absolut.
Astăzi, imaginea lui Ivan cel Groaznic rămâne subiect de dezbatere aprinsă: pentru unii, un vizionar care a pus bazele Rusiei moderne; pentru alții, un tiran care a marcat istoria cu sânge și frică.
Cert este că personalitatea lui, amestec de geniu și cruzime, continuă să fascineze și să divizeze opiniile, la aproape cinci secole de la nașterea sa.
