Orașul din România unde se află buncărele lui Stalin. La ordinul lui au fost construiți 30 de kilometri de galerii, proiectate să reziste la bombe de 1.000 de kilograme
La granița de vest a României, ascuns sub câmpurile aparent liniștite ale Banatului, se află una dintre cele mai bine păstrate relicve ale paranoiei militare din perioada stalinistă. Între localitățile Voiteg și Jebel, în județul Timiș, zeci de kilometri de buncăre și tuneluri subterane amintesc de vremurile în care România trăia cu frica unui atac din partea Iugoslaviei lui Tito.
Construcții militare la ordinul lui Stalin
Totul a început în anul 1952, când liderul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin a ordonat construirea unui sistem defensiv masiv de-a lungul graniței româno-iugoslave. Relațiile dintre Uniunea Sovietică și Iugoslavia se deterioraseră grav după ruptura dintre Stalin și Tito, iar România, ca stat-satelit al URSS, a devenit frontul avansat al apărării comunismului sovietic.
Ca urmare, regimul comunist de la București a declanșat un efort uriaș de fortificare a frontierei de sud-vest. În câmpurile dintre Voiteg și Jebel, s-au săpat aproximativ 30 de kilometri de buncăre, tuneluri și galerii subterane, toate proiectate cu un scop militar clar: să reziste la impactul direct al bombelor de până la 1.000 de kilograme – un scenariu de groază în eventualitatea unei ofensive iugoslave.
Buncăre ascunse sub cocoașele câmpului
Șoferii care circulă azi spre vama sârbească pot zări, pe marginea drumului, ciudatele cocoașe de pământ care ies din peisajul plat al Banatului. Acestea nu sunt simple formațiuni naturale, ci cupolele de beton și pământ ale fostelor buncăre, proiectate cu grijă să nu poată fi detectate ușor din aer.
Interiorul acestor fortificații – multe dintre ele cu ziduri groase, căptușite cu plumb și oțel – include încăperi de comandament, zone de depozitare, puțuri de ventilație și rețele de comunicații. Totul era gândit să asigure supraviețuirea și apărarea în caz de atac nuclear sau convențional.
De la obiectiv militar la cramă și colibă de oi
După prăbușirea regimului comunist și odată cu destrămarea blocului estic, interesul strategic pentru aceste construcții a dispărut. Multe dintre buncăre au fost lăsate în paragină sau au fost preluate de localnici. Într-un amestec bizar de ingeniozitate și nepăsare față de istorie, oamenii au început să folosească aceste spații subterane pe post de crame, magazii, colibe pentru oi sau chiar camere de păstrare a alimentelor.
Unele galerii sunt astăzi colmatate, altele rămân încă accesibile, deși în stare de degradare. Nu există indicatoare oficiale, protecție sau vreun plan de conservare – semn că aceste construcții, deși impresionante, sunt uitate de autorități.
Buncărele de la Voiteg și Jebel sunt, de fapt, mărturii rare ale Războiului Rece pe teritoriul României, înfățișând un episod tensionat al istoriei: conflictul deschis dintre doi dictatori comuniști – Stalin și Tito – și frica regimului de la București că va fi prins la mijloc într-un război devastator.
Aceste construcții monumentale ar putea deveni obiective turistice de interes istoric și militar, dacă ar exista voință politică și un proiect de punere în valoare. Până atunci, rămân îngropate sub pământul Banatului, tăcute, dar nu uitate de cei care știu unde să le caute.
