Cine a fost Niccolò Paganini, cunoscut ca „violonistul diavolului“. De ce se speriau oamenii de el
În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai mari compozitori şi violonişti care au existat, a cunoscut faima şi admiraţia celor din jur încă din timpul vieţii, Niccolò Paganini a fost considerat „violonistul diavolului“. De ce erau oamenii speriați și care era secretul din spatele abilităților sale deosebite?
Născut în data de 17 octombire 1782, în Genoa, Italia, Niccolò Paganini a învățat, încă de la vârsta de cinci ani, să cânte la mandolină, trecând, doi ani mai târziu, la vioară. Se spune că ar fi avut o capacitate uluitoare de a învăţa, depăşindu-şi rapid profesorii la care tatăl său l-a trimis, cum ar fi Giovanni Servetto sau Giacomo Costa. Deoarece evolua rapid, a fost dus la Alessandro Rolla, considerat un mare muzician, un inovator în domeniu.
Dar și acesta, după ce l-a auzit cum cântă, l-a trimis pe micul Paganini la propriul său profesor, Ferdinando Paer, pentru ca acesta să-l trimită, la rândul său, la scurt timp, la profesorul Gasparo Ghiretti. În ciuda faptului că nu va studia mult cu nici unul dintre ei, dar va fi înfluențat de toți în privința tehnicii și stilului muzical, Niccolò Paganini se întoarce în Genoa pentru a da spectacole private ca violonist.
Însă de la o vârstă fragedă, 22 de ani, devine celebru pe plan internaţional, atrâgând mulţimile într-un fel deosebit de ceilalţi muzicieni foarte buni, renumiţi în Europa. Datorită talentului său remarcabil, mulți oameni au considerat că acesta a făcut un pact cu diavolul şi şi-a vândut sufletul în schimbul abilităților sale deosebite.
Pactul cu diavolul
Alții credeau că, de fapt, cea care a făcut un pact cu diavolul a fost chiar mama sa, care şi-ar fi dorit ca fiul ei să devină un renumit violonist, dând la schimb sufletul copilului său.
Paganini pare să fi fost primul muzician care a cântat din memorie, motiv pentru care a putut să se miște pe scenă și să interacționeze cu publicul. În plus, a devenit celebru pentru solo-urile sale dificile pe care nimeni nu le putea reproduce. Acest violonist a inventat sau a popularizat, de asemenea, multe dintre tehnicile de vioară folosite astăzi, inclusiv pizzicato-ul pe mâna stângă, noi moduri de înclinare și reglare a viorii, ori de a ciupi corzile cu mâna stângă.
La un moment dat, în timpul unui concert la Viena, un membru al publicului a spus că a văzut, pentru scurt timp, un demon mișcându-i brațul pentru a-l ajuta pe Paganini să cânte. Apariția violonistului a contribuit doar la răspândirea unor astfel de zvonuri -era înalt și foarte slab, cu degetele foarte lungi, obrajii scobiți, buze foarte subțiri, o privire puternică și pielea palidă. Totodată, purta, mai tot timpul, haine negre.
Secretul din spatele talentului
Desigur, extraordinara lui pricepere la vioară se datora degetelor lui extraordinar de lungi. Mai târziu, a apărut o teorie despre talentul lui Paganini - că acesta suferea de sindromul Marfan. Americanul Myron Schoenfeld a fost primul care a avansat această ipoteză, astfel că a fost adoptată ulterior de alți experți, precum Paolo Mantero și Giovanni Brigato.
Potrivit lui Schoenfeld, trăsăturile clinice ale sindromului nu aveau să fie descrise până în 1896, la mai bine de 50 de ani de la moartea violonistului, așa că medicii de atunci nu puteau atribui geniul lui Paganini bolii. Cu toate acestea, apariția lui a reprezentat caracteristicile acesteia.
Un alt zvon asociat cu faima lui Paganini a fost că el a ucis o femeie și i-a prins sufletul în vioară. Mai mult, la un moment dat, după concert, efectul asupra publicului a fost atât de mare, încât s-a relatat în ziar că una dintre coardele de vioară ale lui Paganini a fost făcută din intestinele amantei ucise.
După cum afirmă Phyllis Welliver în cartea sa „ „Women Musicians in Victorian Fiction, 1860-1900: Representations of Music”, după acest episod, violonistul a intentat un proces de calomnie.
Legenda lui Paganini a atins o asemenea amploare încât, după cum scriau ziarele vremii, organizatorii sălilor de concert îi cereau certificatul de naștere al lui Paganini înainte de spectacol, pentru a dovedi originile pământești.
Cum a murit „violonistul diavolului”
La sfârșitul anilor 1830, Paganini era mai mult decât un afemeiat, era și un viciat cu normă întreagă. În 1830, și-a pierdut o mare parte din avere din cauza jocurilor de noroc, iar zece ani mai târziu, sănătatea sa era în pericol. Avea sifilis, tuberculoză și depresie. A murit la Nisa, Franța, la 27 mai 1840, și se spune că și-a petrecut ultimele clipe cântând la vioară.
După cum scrie Guy de Maupassant’s în cartea „Sur l’eau”, cauza morții a marelui violonist ar fi fost o infecție respiratorie. Deoarece a refuzat să săvârșească ultimele rituri şi din cauza asocierii sale cu diavolul, după ce s-a stins din viață, biserica a refuzat să îi ofere o slujbă catolică sau un loc de veci în Genoa.
Abia după patru ani, timp în care rămăşiţele sale au fost păstrate într-o pivniţă, s-a făcut un apel către Papă, iar biserica a permis ca trupul său să fie îngropat în Genoa, însă nu pe pământ sfinţit. Trupul i-a fost depus într-un cimitir pentru non-catolici, în Parma, în 1876, iar în anul 1896, în cele din urmă, rămăşiţele sale au fost reînngropate într-un cimitir nou din Parma, Della Villetta, relatează Adevărul.ro.
