Cine a fost regele care și-a fiert propriul bucătar de viu. Fusese acuzat de crimă
În lunga listă de excese, execuții și controverse ale regelui Henric al VIII-lea, un episod iese în evidență nu doar prin cruzime, ci și prin caracterul său grotesc: fierberea de viu a unui bucătar acuzat de otrăvire. O pedeapsă rară, inedită și cu un substrat politic tulburător.
În aprilie 1531, cetățenii Londrei au fost martorii unei execuții cum nu mai văzuseră: Richard Roose, bucătar în casa episcopului John Fisher, a fost fiert de viu, în piața publică.
Acuzația? Otrăvirea unei supe servite în reședința prelatului. Doi oameni au murit: un slujitor al episcopului și o femeie sărmană. Ironia face ca Fisher însuși – adevărata țintă, după unele interpretări – să fi fost salvat de o întâmplare și să nu guste din mâncare, scrie Historia.
Roose a susținut că a adăugat în supă o substanță cu efect laxativ, într-o glumă macabră, nu cu intenția de a ucide. Cu toate acestea, Henric al VIII-lea a ordonat ca bucătarul să fie pedepsit într-un mod exemplar – prin fierbere de viu –, transformând un incident izolat într-un spectacol al terorii.
Henric al VIII-lea nu era străin de execuții publice, însă metoda aleasă în acest caz a șocat chiar și pentru standardele epocii. Mai mult, regele a cerut Parlamentului să adopte o lege specială care să clasifice otrăvirea drept trădare de stat, pedepsită prin fierbere.
Astfel, execuția lui Roose a devenit legală post factum, un gest de forță care reflecta fobia personală a monarhului față de otravă – dar și climatul tensionat al Angliei acelor vremuri.
Episcopul Fisher, ținta din umbră?
Contextul politic explică mult din severitatea reacției regale. În 1531, Henric era prins în mijlocul crizei căsătoriei sale cu Caterina de Aragon, pe care dorea să o anuleze pentru a se căsători cu Anne Boleyn. John Fisher, episcop de Rochester, era unul dintre cei mai vocali opozanți ai divorțului și ai rupturii de Roma.
Unii istorici consideră că tentativa de otrăvire a fost, de fapt, un atac orchestrat împotriva lui Fisher, poate chiar de susținători ai familiei Boleyn.
Deși regele a negat orice implicare, promptitudinea cu care Roose a fost executat, lipsa unui proces propriu-zis și severitatea pedepsei au ridicat semne de întrebare încă din epocă.
Henric al VIII-lea și biserica reinventată
Pentru a înțelege cruzimea aparent disproporționată a execuției lui Roose, trebuie plasat totul în contextul marii reforme religioase. Refuzul Papei de a-i anula căsătoria l-a determinat pe Henric să rupă relațiile cu Roma și să se autoproclame Cap al Bisericii Anglicane. A urmat o perioadă de instabilitate, persecuții religioase, confiscări de averi monahale și epurări ale clericilor care nu recunoșteau noua ordine.
În această atmosferă, Fisher a devenit un simbol al rezistenței catolice. Refuzul său de a se supune regelui i-a adus, în 1535, moartea pe eșafod – nu prin fierbere, ci prin decapitare, ca trădător al Coroanei.
