Cine au fost în viața reală Tache, Ianke și Cadâr. Adevărata poveste a personajelor din celebra piesă de teatru
Piesa „Tache, Ianke și Cadâr” a lui Victor Ion Popa este una dintre cele mai iubite comedii ale dramaturgiei românești, surprinzând atmosfera târgurilor moldovenești de la începutul secolului XX.
Inspirată din realitatea cotidiană a negustorilor din Bârlad, opera reflectă conviețuirea armonioasă dintre români, evrei și turci, evidențiind umorul, prietenia și solidaritatea în ciuda diferențelor culturale. Dar cine au fost, în realitate, cei trei negustori care au dat naștere personajelor celebre?
Kadâr, negustorul „turc”, Ianke, evreul tinichigiu
Personajul Kadâr își are originile în realitatea bârlădeană și este asociat cu două figuri distincte. Prima variantă îl identifică cu Gheorghe Bizim, un comerciant care vindea gaz, borș și alte mărunțișuri, scrie Historia.
Deși purta porecla „Turcu”, Bizim era român, iar numele său provine din turcescul „bizim”, care înseamnă „al meu”, adică „om de încredere”. Familia sa era numeroasă, având zece copii, iar una dintre fiicele sale, Aristița Romanescu, avea să devină o cunoscută actriță.
O altă teorie susține că adevăratul Kadâr a fost un bragagiu sârb, pe nume Ristici, care vindea bomboane și halviță. Această ipoteză subliniază diversitatea etnică a târgurilor moldovenești și influențele culturale multiple care se regăseau în comunitate.
Personajul Ianke a fost inspirat de Ițic Pincu Finkelstein, cunoscut în Bârlad sub numele de moș Kaner.
Acesta deținea o tinichigerie unde, pe lângă obiecte din metal, vindea diverse produse utile pentru gospodărie. Finkelstein era bine cunoscut printre bârlădeni pentru spiritul său antreprenorial, dar și pentru relațiile de bună vecinătate pe care le întreținea cu ceilalți negustori.
Tache, românul comerciant de încălțăminte
Tache, ultimul dintre cei trei protagoniști ai piesei, își are rădăcinile în realitatea bârlădeană printr-un negustor pe nume Peiu.
Acesta era specializat în vânzarea de ghete, bocanci și cizme. Într-un târg divers și colorat, Peiu și-a câștigat respectul clienților și colegilor de breaslă prin munca sa cinstită și spiritul de întrajutorare.
„Tache, Ianke și Cadâr” a fost jucată pentru prima dată pe scena Teatrului „Maria Ventura” din București, la 25 martie 1932, în regia lui Victor Ion Popa.
De atunci, piesa a cunoscut numeroase montări de succes, atât în România, cât și în străinătate, mai ales în Israel. Popularitatea sa se datorează nu doar umorului și dialogurilor savuroase, ci și mesajului profund despre conviețuirea armonioasă între comunități diferite.
Astfel, în spatele personajelor fictive din piesa lui Victor Ion Popa se află oameni reali, negustori simpli din Bârlad, care și-au lăsat amprenta asupra istoriei orașului și asupra imaginației colective. Povestea lor rămâne un simbol al toleranței și prieteniei, valori care transcend timpul și spațiul.
