Cine este ultimul voievod român care i-a bătut pe turci și a sfidat Imperiul Otoman
Puțin cunoscut publicului larg, Mihnea al III-lea Radu a fost ultimul voievod român medieval care a sfidat deschis puterea otomană și a trecut Dunărea într-o serie de campanii militare antiotomane. Inspirat de faptele lui Mihai Viteazul, acesta a încercat să modernizeze Principatele Române și să apropie țara de Europa Occidentală înainte de perioada fanariotă.
Un domnitor venit de nicăieri
După moartea lui Mihai Viteazul, otomanii au consolidat controlul asupra Țării Românești și au manipulat alegerea domnitorilor, favorizând candidații slabi și ușor de controlat. În acest context, pe tronul Valahiei ajunge Mihnea al III-lea Radu, adus cu un contingent otoman în 1658. Boierii locali nu îl cunoșteau și l-au privit cu suspiciune, scriu cei de la Adevărul.
Pe 13 iunie 1658, Mihnea se proclamă cu titlul de „Io Mihail Radu ighemon, conducător şi arhiduce al părţilor transalpine”, o titulatură îndrăzneață ce arăta ambițiile sale politice și militare. Într-o țară devastată de revolte și jafuri, Mihnea își stabilește curtea la Mănăstirea Radu Vodă și începe să-și construiască autoritatea.
Misterul originii sale
Cine era, de fapt, Mihnea al III-lea? El susținea că era fiul lui Radu Mihnea, dar există și teorii conform cărora ar fi fost de origine greacă, fiul unui cămătar din Iași. Trăise în Imperiul Otoman până la vârsta de 40 de ani, unde și-a făcut un nume, fiind cunoscut pentru inteligența și cunoștințele lingvistice. Cronicarul otoman Mustafa Naima îl descria ca pe un tânăr „educat împreună cu pajii lui Kodja-Kenan Pașa” și adept al obiceiurilor musulmane.
Reformele și politica internă
Odată ajuns pe tron, Mihnea al III-lea începe o reformă rapidă și brutală. Știa că nu se poate baza pe marii boieri și se sprijină pe boierimea mică și mijlocie și pe soldații de rând, în special pe corpul de infanterie al dorobanților. Înființează unități militare proprii și impune răscumpărări silite pentru a finanța armata. Cu banii strânși, comanda tunuri la Sibiu și construiește o armată puternică.
Pe plan extern, se aliază cu Gheorghe Rakoczi al II-lea, principele Transilvaniei, și încearcă să declanșeze o revolta anti-otomană, inspirată de campaniile lui Mihai Viteazul.
Ospețe și execuții în stilul lui Lăpușneanu
Mihnea al III-lea nu ezită să își elimine opoziția internă. În iulie 1659, îi invită pe marii boieri la un ospăț de împăcare, dar în timpul mesei, dorobanții săi îi ucid pe toți cei care se opuneau. Printre victime se numără și renumitul spătar Năsturel Udriște, mare cărturar valah. Această măsură îi permite lui Mihnea să aibă control total asupra planurilor antiotomane.
Campania anti-otomană și ultimele bătălii
Planul lui Mihnea era inspirat de strategia lui Mihai Viteazul: Rakoczi trebuia să atragă otomanii în Transilvania, Constantin Șerban să țină tătarii în Moldova, iar Mihnea să lovească direct în teritoriile sud-dunărene. La 12 septembrie 1659, Mihnea atacă garnizoanele otomane din Țara Românească, ucigând câteva mii de otomani, și trece prin Giurgiu, Brăila și Turnu, ajungând până la Rusciuk și Nicopole.
În ciuda succesului inițial, Gheorghe Rakoczi este înfrânt, iar Mihnea este prins între oștile otomane și tătarii din Moldova. Înfrânt la Călugăreni, fuge în Transilvania și moare la 5 aprilie 1660, posibil otrăvit sau din cauze naturale.
Moștenirea lui Mihnea al III-lea Radu
Deși domnia sa a durat doar un an, Mihnea al III-lea Radu rămâne în istorie ca ultimul voievod român care a sfidat stăpânirea otomană și a încercat să apropie Valahia de Occident. Campaniile sale militare și reformele interne au lăsat o amprentă importantă asupra istoriei medievale românești.
