Cum a început, de fapt, comunismul în România. Lucrurile care au decis o perioadă crucială din istoria țării noastre
România a devenit o ţară comunistă la sfârşitul anilor '40, aproape imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Instaurarea regimului comunist în România debutează după lovitura de stat de la 23 august 1944, prin staționarea trupelor sovietice pe teritoriul țării. Acestea au fost instrumentul cu ajutorul căruia rușii și-au asigurat implementarea totalitarismului de tip stalinist în țara noastră. Următorul pas pentru acapararea puterii politice de către comuniști a fost falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, când comuniștii și aliații lor din Blocul Partidelor Democratice au manevrat rezultatul alegerilor în favoarea lor. Iată cum a fost implicat Nicolae Ceaușescu în toate acestea, scrie adevărul.ro.
Cum a început comunismul în România
La fel ca în Rusia şi în alte ţări, comunismul a început în România printr-o minciună. Imediat după război, comuniştii promiteau egalitate şi o viaţă mai bună pentru muncitori şi ţărani. Se afişau sub nume precum Frontul Plugarilor, Blocul Popular Democratic şi mai târziu, Partidul Muncitoresc Român. În fapt, urmăreau să obţină controlul absolut.
Cum se comporta partidul comunist
În toamna lui 1944, partidul comunist era un partid de buzunar, de circa 1.000 de membri. Dar ca şi puciştii lui Lenin, PCR se comporta ca o formaţiune paramilitară de elită. Acţiona disciplinat, se folosea inteligent de propagandă şi de slăbiciunea partidelor tradiţionale, afectate de dictatura lui Carol al II-lea, de regimul fascist al legionarilor, apoi de autoritarismul generalului Ion Antonescu.
Mareșalul Antonescu, arestat. O lovitură de stat
La 23 august 1944, mareșalul Antonescu este îndepărtat din funcție și arestat. A fost o lovitură de stat prin care care România ieșea din alianța cu Germania Nazistă și statele Axei, alianţa cu Germania Nazistă şi partenerii săi militari. Mai mult decât atât, România întorcea armele și trecea de partea Aliaților. Soldații români s-au trezit că sunt nevoiți să-și împuște foștii aliați, în timp ce mergeau braț la braț cu foștii inamici.
„A fost una dintre multiplele tragedii din istoria românilor faptul că principalii arhitecţi ai loviturii de stat de la 23 august 1944, regele Mihai şi liderii democraţi, au răsturnat o dictatură militară doar pentru fi practic răsturnaţi ei înşişi, în decurs de şase luni, de un alt regim totalitar incipient", scria Deletant.
Ceaușescu lua parte la falsificare de voturi
Treptat, Partidul Comunist din România a început să adune tot mai mulți adepți. Au urmat faimoasele alegeri parlamentare și locale din 1946. Pe atunci Nicolae Ceauşescu era activist agitator în judeţul Constanţa, apoi în judeţul Olt, chiar în timpul uriaşei fraude electorale din 19 noiembrie 1949.
Se pare că s-a făcut vinovat de înjunghierea unui alegător indignat de încălcarea legii chiar într-o secţie de votare din Slatina, dar condamnat la 3 ani a fost şoferul său. „Comuniştii nu numai că au inversat rezultatele reale ale alegerilor, dar lucrând după metoda rezultatelor planificate anticipat au pretins o majoritate de peste 91% în Parlamentul instaurat la începutul lui decembrie 1946”, afirma istoricul Dinu C. Giurescu.
Ceaușescu îi obliga pe țărani să renunțe la pâmântul lor
Peste un an, în martie 1949, a fost declanşată colectivizarea. Ţăranilor li se cerea să renunţe la pământul lor şi să se înscrie în CAP-uri altfel erau înfometaţi de impunerea unor cote uriaşe.
Nenumăraţi opuneau rezistenţă astfel că în câţiva ani, 80.000 de ţărani se aflau oficial în închisori, pedepsele fiind de regulă de 15 ani de temniţă. Dar sute de oameni au căzut victimele execuţiilor sumare, iar mii erau închişi fără să existe vreun proces. Nicolae Ceauşescu, adjunct al ministrului agriculturii, a luat parte direct la represiune.
Nicolae Ceaușescu se afla în Vrancea, la Vadu Roşca, când în decembrie 1957, armata a tras în ţaranii răsculaţi, fapt soldat cu 9 morţi, 48 de răniţi, apoi cu zeci de arestări. Gheorghe Gheorghiu Dej şi-a certat protejatul pentru imprudenţa de a aprinde un focar de rezistenţă, după care l-a desemnat şef al Direcţiei Politice a Armatei şi adjunct al ministrului apărării, NKVD-istul Emil Bodnăraş. De aici, viitorul dictator a ajuns la un stagiu de pregătire la Moscova, iar la întoarcere a fost promovat general maior.
Citește întreg articolul pe adevărul.ro.
