Cum arăta căsătoria în lumea celtică. Ce drepturi aveau femeile și de ce era acceptată poligamia
Căsătoria celtică este complet diferită de ceea ce știm noi că înseamnă acest eveniment în zilele noastre. În lumea celților nu este vorba despre iubire, ci mai degrabă despre scopuri politice și un acord contractual, fără evenimente religioase.
Formele căsătoriei în lumea celtică
Căsătoria celtică se bazează pe Brehon Law, singura lege care reflectă viața celților. Potrivit acesteia, existau 10 moduri de căsătorie, având un drepturi și statuturi diferite.
Căsătoria de gradul întâi – între parteneri de rang și avere egale.
Căsătoria de gradul doi – femeia are mai puține bunuri decât bărbatul și este întreținută de acesta.
Căsătoria de gradul trei – bărbatul are mai puține bunuri decât femeia și trebuie să gestioneze terenurile și vitele acesteia.
Căsătoria de gradul patru – căsătoria din dragoste, fără schimb de proprietăți, dar cu drepturile copiilor protejate.
Căsătoria de gradul cinci – partenerii consimt să-și împartă trupurile, dar trăiesc în locuințe separate. (O situație ideală pentru unii, cu siguranță!)
Căsătoria de gradul șase – soția unui dușman învins este răpită. Căsătoria este validă doar atâta timp cât bărbatul reușește să o păstreze alături. (Aceasta apare frecvent în legendele arturiene și poveștile tradiționale galeze.)
Căsătoria de gradul șapte – o căsătorie temporară, în principal sexuală (echivalentul modern al unei aventuri de-o noapte).
Căsătoria de gradul opt – uniune prin înșelăciune, minciuni sau profitarea de starea de ebrietate a femeii (echivalentul modern al „violului pe întâlnire”).
Căsătoria de gradul nouă – uniune prin viol forțat (apare și aceasta în legendele arturiene și poveștile celtice).
Căsătoria de gradul zece – uniune între persoane cu dizabilități mintale sau nebune, potrivit Historia.ro.
Poligamia și zestrea în căsătoria celtică
Femeile care urmau să se mărite erau cumpărate de la tații lor de către viitorii soți, iar jumătate din prețul miresei era păstrat pentru ea. În acest fel, dacă mariajul lor se încheia din vina bărbatului, femeia primea banii pentru a putea supraviețui.
Celții erau de acord cu poligamia, iar femeile erau obișnuite cu acest lucru. Exista chiar și o lege care permitea ca prima soție să o ucidă legal pe cea de-a doua la începutul căsătoriei. Ulterior, aceasta era obligată să plătească doar o amendă, întrucât legea nu pedepsea altfel, nici măcar crimele. În plus, doar prima soție a bărbatului avea drepturi asupra proprietății lui.
