Cum să treci mai uşor peste o despărţire
Există viaţă şi după o despărţire! Şi încă una frumoasă, susţine psihologul Vanda Sultan. Pentru că orice sfârşit este şansa unui nou început, în care lucrurile să meargă mult mai bine. Hai, şterge-ţi lacrimile, lasă melancolia şi citeşte sfaturile noastre de mai jos.
Te-a părăsit iubitul sau iubita, iar acum suferi ca un câine? Simţi că ţi s-au înecat toate corăbiile şi nu poţi vedea mai departe de ziua de mâine? E normal acest sentiment, dar trebuie să-l depăşeşti cât mai repede. „Majoritatea celor părăsiţi trec, într-o primă etapă, prin faza de şoc, de panică, de suferinţă intensă. În unele cazuri, durerea resimţită poate fi similară cu un deces în familie”, spune Vanda Sultan.
Primul lucru pe care e recomandat să-l faci e să identifici cauza reală a suferinţei. Este vorba despre o obişnuinţă cu celălalt, iar acum îţi e frică de nou? E vorba despre o dependenţă materială, sau poate emoţională? Îţi va lipsi afecţiunea? Sau vorbim doar de un orgoliu rănit? Indiferent de felul suferinţei, cauza împiedică recuperarea. Deci... trebuie să scăpăm de ea! „De cele mai multe ori, cel abandonat suferă pentru că se simte desconsiderat sau se poate învinui mai mult decât trebuie, lucru total greşit, deoarece, unde sunt doi, vina se împarte, oricât ai crede că celălalt a greşit mai mult sau mai puţin”, adaugă psihologul.
Decât să-ţi plângi în pumni, vezi că ai lucruri mai bune de făcut! Profită de timpul liber pe care l-ai obţinut şi fă acele lucruri pe care ţi le doreai, care te interesau. „E bine să priveşti mereu partea plină a paharului. Eşti singur? Asta se traduce prin independent, liber de a face orice îţi doreşti. Aminteşte-ţi ce te făcea fericit înainte de a fi cu fostul partener, la ce ai renunţat, din lipsă de timp, în perioada în care aţi fost împreună”, mai spune specialistul, care îţi dă câteva idei:
Etapele «rupturii»
Potrivit psihologilor Pera Novacovici şi dr. Ursula Yvonne Sandner, atât cel care a iniţiat despărţirea, cât şi cel care a fost abandonat trec prin cinci etape. Primul le trăieşte înainte de a pleca, cel abandonat abia după ce se trezeşte singur.
- Negarea. Iniţiatorul despărţirii trece prin frământări, se gândeşte că nu se poate să nu funcţioneze. Cel abandonat, la început, nu realizează prea bine ce s-a întâmplat.
- Supărarea. Aici cauţi vinovatul, ceri socoteală, pui întrebări, acuzi.
- Manipularea. E o formă de şantaj, în care încerci să-l recucereşti pe celălalt, să-i arăţi că eşti valoros. Atunci apeşi acele butoane emoţionale ale celuilalt pe care doar tu le stii, îl suni, ceri explicaţii, întâlniri.
- Resemnarea. E şi ea o suferinţă prin care iniţiatorul despărţirii a trecut primul (nu se mai implica în relaţie, nu mai comunica, stătea foarte mult plecat de acasă). Cel părăsit trăieşte resemnarea ulterior (nu se mai îngrijeşte, nu mai are poftă de mâncare, e depresiv). Etapa aceasta poate dura 3-6 luni.
- Acceptarea. Aici realizezi că lucrurile s-au terminat, ridici capul sus şi reuşeşti să nu te mai uiţi în urmă.
