Data la care ar urma să dispară omenirea, potrivit unei teorii controversate. De ce a fost aleasă ziua de 13 noiembrie 2026

Oamenii de știință au făcut, în urmă cu mai bine de șase decenii, o predicție sumbră privind viitorul planetei. Potrivit unui studiu publicat în 1960, omenirea ar putea ajunge la un punct critic chiar pe 13 noiembrie 2026. Cercetătorii au luat în calcul ritmul de creștere a populației din ultimele două milenii și au avertizat asupra unui scenariu extrem, în care supraaglomerarea ar putea deveni fatală pentru oameni.

Cum au ajuns cercetătorii la concluzia că omenirea va dispărea pe 13 noiembrie 2026 Foto: Shutterstock

Studiul a apărut în revista științifică „Science” și a fost realizat de o echipă de la Universitatea din Illinois. Cercetarea a fost coordonată de fizicianul austro-american Heinz von Foerster, împreună cu alți doi specialiști. Potrivit acestora, pericolul nu ar fi reprezentat de lipsa hranei, ci de numărul tot mai mare de oameni.

„Vor fi striviți până la moarte”, au scris autorii, referindu-se la generațiile viitoare, notează Metro.

Cum au ajuns oamenii de știință la data de 13 noiembrie 2026

Pentru a-și susține teoria, cercetătorii au studiat 24 de estimări ale populației mondiale, întinse pe o perioadă de aproximativ 2.000 de ani. Aceștia au făcut o comparație cu muștele de fructe, care pot muri atunci când ajung să trăiască în număr prea mare într-un spațiu limitat și nu mai dispun de suficiente resurse.

În cazul oamenilor, capacitatea de a coopera ar putea permite populației să continue să crească, până când ar fi atins un prag imposibil de susținut. Autorii considerau că un asemenea scenariu ar putea conduce, în cele din urmă, la autodistrugerea omenirii.

Alegerea datei de 13 noiembrie 2026 a avut, la rândul ei, o explicație. Într-un interviu acordat publicației „The New York Times”, Heinz von Foerster a povestit că echipa stabilise inițial o perioadă mai largă pentru producerea acestui scenariu, însă a ales în cele din urmă o zi de vineri 13, asociată în mod tradițional cu ghinionul.

Cercetătorii au luat în calcul și câteva soluții pentru evitarea unei asemenea situații. Printre propuneri s-a numărat „peoplo-stat”, un sistem prin care populația ar fi fost ținută sub control. Una dintre măsurile sugerate presupunea impozitarea familiilor cu trei copii, cu scopul de a înjumătăți rata natalității.

O altă posibilitate discutată a fost reprezentată de călătoriile în spațiu. Autorii au făcut însă și o remarcă ironică: oamenii care ar pleca de pe Pământ nu ar trebui să primească permisiunea de a se întoarce.

Ce s-a întâmplat cu previziunile despre suprapopularea planetei

Teoriile privind pericolele creșterii populației au continuat să apară și în anii următori. În 1968, biologul Paul Ehrlich a publicat volumul „The Population Bomb”, în care avertiza că omenirea se îndreaptă spre o criză majoră din cauza numărului tot mai mare de locuitori. Acesta anticipa apariția foametei în masă în anii 1970 și susținea că Anglia nu va mai exista în anul 2000.

Subiectul a ajuns și în cinematografie. Filmul „Dead Planet”, lansat în 1972, prezenta o lume în care autoritățile interziceau sarcina, în timp ce producția „Soylent Green”, apărută în 1973, înfățișa o societate sufocată de suprapopulare, în care oamenii ajungeau să se lupte pentru resturi de hrană.

Evoluția reală a fost însă diferită de scenariile anticipate. Dezvoltarea culturilor agricole rezistente la boli, progresele din medicină și urbanizarea au schimbat perspectivele demografice. În prezent, populația mondială a trecut de 8,3 miliarde de persoane, comparativ cu aproximativ 3 miliarde în 1960.

Profesoara Nicola Shelton, specialistă în sănătatea populației la University College London, estimează că numărul locuitorilor planetei ar putea ajunge la aproximativ 10 miliarde până la finalul acestui secol, conform proiecțiilor Biroului de Recensământ al SUA. După atingerea acestui prag, populația ar urma să intre pe un trend descendent.

Omenirea se confruntă acum cu o altă provocare demografică

În prezent, specialiștii sunt preocupați mai ales de reducerea natalității și de îmbătrânirea populației. China, Germania și Rusia au ajuns deja la un nivel maxim al numărului de locuitori, în timp ce Japonia și Statele Unite resimt, la rândul lor, efectele schimbărilor demografice.

Biologul matematic Joel Cohen, de la Universitatea Columbia, consideră că predicția formulată de Heinz von Foerster a apărut într-un moment în care era dificil de anticipat evoluția ulterioară. La începutul anilor 1960, populația mondială se afla aproape de un nivel record al ritmului de creștere, însă cercetătorii nu aveau cum să prevadă schimbările care aveau să urmeze.

În Statele Unite, Donald Trump, care s-a autointitulat „președintele fertilității”, încearcă să stimuleze natalitatea prin facilități fiscale destinate părinților. Joel Cohen consideră însă că autoritățile ar trebui să se concentreze mai mult asupra copiilor care există deja, nu doar asupra creșterii numărului de nașteri.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2024, aproximativ 150,2 milioane de copii cu vârste sub cinci ani aveau o înălțime sub cea normală din cauza malnutriției.

Expertul atrage atenția că inegalitatea reprezintă un pericol mai mare pentru omenire decât suprapopularea. În opinia sa, este greu de justificat încurajarea unor noi nașteri atât timp cât societățile nu reușesc să le ofere copiilor deja veniți pe lume hrana și îngrijirea de care au nevoie.