De ce a murit, de fapt, marele Shakespeare de ziua lui. Misterul care rezistă de sute de ani
Moartea lui William Shakespeare, poetul și dramaturgul care avea să devină simbolul suprem al literaturii engleze, este înconjurată de o aură de mister și speculații.
Deși a trecut mai bine de patru secole de la dispariția sa, întrebarea „cum a murit, de fapt, Shakespeare?” continuă să fascineze cercetătorii și pasionații de istorie literară.
O petrecere care s-a încheiat tragic?
Una dintre cele mai citate relatări despre ultimele zile ale lui Shakespeare provine dintr-un jurnal ținut de vicarul bisericii din Stratford-upon-Avon, redactat la aproximativ cincizeci de ani după moartea dramaturgului.
În acest document se notează că „Shakespeare, Drayton și Ben Jonson au avut o întâlnire veselă și se pare că au băut prea mult; căci Shakespeare a murit din cauza unei febre contractate atunci.”
Deși această informație nu poate fi verificată cu certitudine, ea a alimentat ipoteza conform căreia Shakespeare ar fi murit în urma unei boli contractate după o noapte de petrecere.
Unii cercetători, în baza acestei mărturii indirecte, au sugerat că ar fi fost vorba despre tifos, o boală răspândită în acea perioadă și adesea letală, mai ales în lipsa tratamentului.
Data morții, simbolică și tulburătoare
William Shakespeare s-a stins din viață pe 23 aprilie 1616, în orașul său natal, Stratford-upon-Avon, la vârsta de 52 de ani.â
Data este cu atât mai simbolică cu cât coincide cu ziua în care se presupune că s-a născut — deși nu există certitudine absolută asupra zilei exacte a nașterii sale. Această coincidență a contribuit la mitologizarea morții sale, învăluită deopotrivă în întâmplare și destin literar.
Moartea sa a trecut aproape neobservată din punct de vedere public. Deși Shakespeare era cunoscut și respectat în anumite cercuri, meseria de dramaturg nu se bucura atunci de prestigiul de astăzi.
Înmormântarea sa, desfășurată în mod modest la Biserica Holy Trinity din Stratford, reflecta mai degrabă statutul unui pensionar înstărit decât al unui titan cultural.
Faima care a venit abia după moarte
Ironia sorții a făcut ca gloria lui Shakespeare să explodeze abia după moartea sa. În 1623, la șapte ani de la dispariția sa, prietenii și colegii săi John Heminge și Henry Condell au publicat First Folio, prima colecție completă a pieselor sale. Volumul este astăzi considerat o comoară literară inestimabilă.
În prefața acestei ediții, Ben Jonson — cel care, potrivit relatărilor, i-ar fi fost tovarăș în ultima noapte — i-a oferit o elogiere care avea să dăinuie: „nu un scriitor al unei epoci, ci al tuturor timpurilor.” O profeție care, cu timpul, s-a adeverit în cel mai amplu mod posibil.
