De ce a orbit Zavodioc și cum a murit. Povestea tristă a lăutarului care a cunoscut atât succesul, cât şi sărăcia
Zavaidoc este un nume emblematic în istoria muzicii românești, devenind unul dintre cei mai apreciați și cunoscuți lăutari ai perioadei interbelice. Viața sa a fost marcată de un parcurs cu multe suișuri și coborâșuri, având o carieră muzicală strălucitoare, dar și o existență plină de tragedii personale. Născut ca Marin Teodorescu pe 8 martie 1896, în Pitești, a devenit o legendă, lăsând în urmă o moștenire muzicală impresionantă, cu peste 300 de melodii de neuitat.
Cum a învățat meșteșugul lăutăresc
Zavaidoc a crescut într-o familie cu tradiție muzicală, fiind fiul violonistului-țambalist Tănase Teodorescu. Talentul pentru muzică i-a fost insuflat de tatăl său, care i-a învățat primele cântece populare și i-a cumpărat o chitară. Împreună cu frații săi, Zavaidoc a învățat meșteșugul lăutăresc și a început să cânte încă de la o vârstă fragedă. Chiar și în condițiile unei tragedii personale — pierderea tatălui la doar 13 ani —, tânărul Marin a continuat să cântă alături de frații săi, formând grupul „Frații Teodorescu”, scriu cei de la descoperi.ro.
Bucureștiul a fost locul în care Zavaidoc și-a pus amprenta asupra lumii muzicale. A cântat atât în restaurante de lux, cât și pe frontul Primului Război Mondial, unde a cântat pentru răniți, iar acolo a compus cântecul care avea să-i aducă porecla „Zavaidoc”. În limba română veche, termenul „zavaidoc” se referă la o persoană năbădăioasă, veselă și iute de fire, un caracter care i se potrivea perfect lui Marin.
Succesul a venit rapid
În 1925, Zavaidoc a înregistrat primul său disc la Columbia Records, iar succesul a venit rapid. A devenit vedetă în restaurantele din București și Paris, unde cânta atât cântece populare tradiționale, cât și melodii moderne influențate de jazz și tango. Printre cele mai celebre piese ale sale se numără „Cântecul lui Zavaidoc”, „La crâșmă-n drum” și „M-a făcut mama oltean”.
Deși i s-a oferit ocazia să cânte pe scenele Operei Române, Zavaidoc a preferat să își păstreze independența și să rămână pe marile scene ale restaurantelor din București și Paris. A refuzat să facă parte din lumea „lăutarilor de operă” și a preferat să fie un lăutar „cu ștaif”, respectat de elitele vremii. A avut onoarea să cânte alături de George Enescu și să fie invitat la evenimente importante, cântând pentru regele Carol al II-lea și mareșalul Ion Antonescu.
A cheltuit sume mari de bani pe cadouri pentru iubitele sale
Viața personală a lui Zavaidoc a fost la fel de tumultuoasă ca și cariera sa. A fost un bărbat chipeș și galant, cu o viață amoroasă deosebită. S-a căsătorit la 43 de ani cu Constanța, o femeie mai tânără cu 15 ani, dar nu a renunțat niciodată la „tentațiile” vieții. A cheltuit sume mari de bani pe cadouri pentru iubitele sale și a fost un „lăutar de popotă”, cunoscut pentru obiceiul de a-și schimba cămașa de patru ori pe noapte. Chiar și după căsătorie, a continuat să fie curtat de femei, iar uneori era tentat să-și abandoneze familia, așa cum s-a întâmplat cu Tuca, o tânără pe care o cunoscuse în timpul serviciului militar.
De ce a orbit și cum a murit
La sfârșitul vieții, lăutarul a cunoscut o perioadă de mari dificultăți. În timpul bombardamentelor din 1944, casa sa din București a fost distrusă, iar moartea unei surori l-a marcat profund. Pierderea surorii sale, Zoia, și a altor membri ai familiei l-au afectat grav. După război, s-a mutat la Caracal și apoi la alte localități, dar starea sa de sănătate s-a deteriorat din cauza bolii, începând cu o nefrită galopantă și în cele din urmă orbirea. Zavaidoc a murit pe 13 ianuarie 1945, la vârsta de 48 de ani, în aceeași zi în care fiica sa, Niculina, a murit.
