De ce este Paștele cea mai importantă sărbătoare: „Fiecare dumincă este o zi a învierii”
Imediat după ce toți credincioșii din biserică au fost spovediți și împărtășiți părintele Gabriel Cazacu ne-a primit la Mănăstirea Cașin din București pentru a ne împărtăși câteva gânduri binecuvântate despre marea sărbătoare de care ne bucurăm acum. Învierea Domnului vine cu Lumină, o lumină pe care putem învăța să o păstrăm zilnic în sufletele noastre!
Sfaturi duhovnicești de la părintele Gabriel Cazacu
De ce este Paștele cea mai importantă sărbătoare a creștinilor?
Este cea mai importantă pentru că Mântuitorul Iisus Hristos împlinește aceste prorociri frumoase și săvârșește cea mai mare minune înviind. Ne-a obișnuit să vindece, ne-a obișnuit să ajute, ne-a obișnuit să vindece orbii, șchiopii, ologii, pe cei slăbănogi, dar El împlinește și ne dă cea mai frumoasă pildă de smerenie, murind pentru noi pe cruce, pentru păcatele noastre. Și să nu uităm cuvintele pe care le spunea atunci tuturor celor care îl priveau „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac". El este ucis de către oameni, este judecat, este vândut pentru 30 de arginți, iată știm și cât costă Hristos. Are un preț, toate pe Pământ au un preț, și pe Mântuitor noi L-am prețuit cu 30 de arginți. Dar minunea Învierii este cel mai mare praznic al creștinătății tocmai pentru că răstoarnă tot Universul. Este ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată, este cu adevărat o revoluție această Înviere a Domnului. În cinstea acestei minuni în fiecare duminică noi serbăm învierea! Fiecare dumincă este o zi a învierii.
Iuda l-a avut pe Dumnezeu Fiul în fața sa, și totuși l-a vândut. Cum putem că nu Îl mai vindem pe Hristos în fiecare zi?
Într-o lume dominată de material, de verbul „a avea", noi oamenii alunecăm din păcate, în această capcană de a acumula bunuri materiale. Alunecăm în această ispită de a fi înrobiți de iureșul nebun al acestei lumi. Scăpăm din această cursă a vrăjmașului dacă în viața noastră prețuim mai mult libertatea, libertatea spirituală. Sufletul nostru nu are nevoie de prea multe haine, de multe lucruri materiale, oamenii înțelepți cu înaltă încărcătură spirituală nu își adună bunuri pe Pământ pentru că au înțeles că pe poarta cimitirului nu se intră cu bagaje. Toate cele pe care le acumulăm vremelnic rămân aici pe Pământ. Eu am o cruce care a aparținut primului paroh al acestei sfinte biserici pe care familia dânsului mi-a adus-o și mi-a spus: „Aceasta a fost crucea tatălui nostru, părintele". Și noi continuăm să binecuvântăm cu această sfântă cruce, să sfințim și să ne rugăm, să îi binecuvântăm pe cei pe care îi spovedim, ducând misiunea mai departe. Părintele și-a încheiat misiunea pe Pământ și o continuă în ceruri, dar crucea rămâne aici sfințitoare, vindecătoare, făcătoare de minuni.
Cum ne putem ruga corect?
Să te rogi corect înseamnă să nu folosești multe cuvinte meșteșugite, ci să vorbești cu bunul Dumnezeu ca și cum ai vorbi cu tatăl tău. Să vorbești cu Maica Domnului sau cu sfinții pe care îi avem ocrotitori și mijlocitori ca și cum am vorbi cu niște prieteni, prietenii lui Dumnzeu. Să vorbim nu prin niște formule foarte încărcate de teologie, este important să vorbim din suflet curat, inimă bună, să povestim cele prin care trecem și să știm și să conștientizăm că nu putem traversa singuri aceste momente importante ci prin mijlocirea sfinților ajungem acolo unde dorim să primim ajutorul.
Ce mesaj le transmiteți oamenilor în aceste zile sfinte?
Îndemnăm pe toți credincioșii care citesc acest material să se bucure de cea mai amre sărbătoare a creștinătății, să se bucure alături de cei dragi, alături de cei pe care îi iubesc, să mărturisească iubirea față de semeni, față de Dumnezeu și să fim mai buni.
Cum putem fi mai buni?
Putem fi mai buni în fiecare zi comparând creștinul de astăzi, preotul Gabriel, cu preotul Gabriel de anul trecut. Și să sintetizăm acest interval de timp de un an, de la un Paște la celălalt printr-un cuvânt, în fiecare an un nou cuvânt. Un cuvânt care să cuprindă toate emoțiile, toate trăirile, toate bucuriile, toate întristările, tot acest parcurs spiritual pe care un om îl traversează într-un an. „Speranță", acesta este cuvântul anului pentru mine. Care este cuvântul vostru?
