De ce nu a fost Rusia cucerită de nimeni. Nicio armată nu a reușit să îi doboare
Rusia a devenit, de-a lungul istoriei, un adevărat coșmar pentru toate marile armate ale lumii.
Trei dintre cele mai temute forțe militare din istorie — armata suedeză a lui Carol al XII-lea, Marea Armată a lui Napoleon și Wehrmachtul german — au fost efectiv zdrobite în încercările lor de a cuceri această țară vastă și imprevizibilă, scrie Adevarul.
O țară din care intri ușor, dar ieși foarte greu
Antoine-Henri Jomini, un general elvețian care a luptat alături de Napoleon, descria Rusia astfel: „Este o țară în care intri ușor, dar din care ieși foarte greu.” El a fost unul dintre puținii norocoși care au reușit să se întoarcă din iadul rusesc. Alții, milioane, nu s-au mai întors niciodată.
Deși rușii au pierdut multe bătălii și milioane de oameni în războaie, țara lor nu a fost niciodată complet cucerită. Dimpotrivă, fiecare tentativă s-a încheiat într-un dezastru pentru agresori — unul care, în cele mai multe cazuri, a dus chiar la prăbușirea imperiilor respective.
Carol al XII-lea – geniul militar învins de frig și foamete
În 1708, regele suedez Carol al XII-lea, supranumit „Alexandru Macedon al Nordului”, a pornit cu o armată de elită să cucerească Rusia. A învins inițial la Narva, dar s-a afundat în teritoriul rusesc într-o iarnă cruntă. Țarul Petru cel Mare a aplicat tactica „pământului pârjolit”, lăsând în urmă doar sate arse și haite de trupe de guerillă.
Gerul și lipsa resurselor i-au distrus armata. La Poltava, în 1709, armata suedeză a fost anihilată, iar Carol a fugit în Imperiul Otoman. Înfrângerea a marcat începutul declinului Imperiului Suedez.
Napoleon – cuceritorul Europei, înfrânt de Moscova și „Generalul Iarnă”
În 1812, Napoleon a intrat în Rusia cu 650.000 de soldați, una dintre cele mai mari armate văzute vreodată. După o bătălie sângeroasă la Borodino, francezii au intrat în Moscova, dar orașul fusese incendiat de ruși și abandonat.
Prins de iarnă, Napoleon s-a văzut nevoit să se retragă printr-un peisaj dezolant, fără hrană și adăpost. Cazacii și frigul au făcut ravagii. A pierdut peste 500.000 de oameni. Campania din Rusia a fost începutul sfârșitului pentru el.
Hitler – „Războiul fulger” blocat în noroaiele rusești
În 1941, Hitler a lansat Operațiunea Barbarossa, cu peste 3 milioane de soldați și mii de tancuri, avioane și tunuri. La început, sovieticii păreau depășiți, iar Wehrmachtul avansa rapid. Dar totul s-a schimbat când au apărut noroaiele toamnei și iarna cumplită.
Lipsa de infrastructură a făcut imposibilă aprovizionarea eficientă. Nemții nu erau pregătiți pentru frigul extrem și au suferit pierderi uriașe. Armata Roșie s-a reorganizat, iar contraatacul din iarna 1941–1942 a schimbat cursul războiului. Hitler a pierdut un milion de oameni, iar mitul invincibilității Wehrmachtului s-a prăbușit.
Secretele invincibilității rusești
1. Vastitatea teritoriului și geografia dură: Numai partea europeană a Rusiei are aproape 4 milioane de km². Invadatorii trebuiau să mărșăluiască sute de kilometri prin stepe, păduri, mlaștini și câmpuri pustii. Kenneth Boulding, în lucrarea sa „Conflict and Defense”, sublinia teoria „pierderii forței prin distanță”: cu cât inamicul era mai departe, cu atât era mai greu de aprovizionat și susținut.
2. Lipsa resurselor și politica pământului pârjolit: Rușii își distrugeau satele și recoltele în retragere. Armatele invadatoare, deja istovite de drumuri, nu găseau hrană. Soldații se împrăștiau în căutare de mâncare, se îmbolnăveau, mureau. Caii mureau înaintea lor. Armatele se topeau înainte să ajungă pe câmpul de luptă.
3. Lipsa infrastructurii – un obstacol mortal: Faimosul blitzkrieg german a funcționat în Franța și Olanda, dar nu și în Rusia. Drumurile proaste și căile ferate incompatibile au încetinit avansul. Camioanele și tancurile se împotmoleau în noroiul toamnei sau înghețau în iernile cumplite. Nimeni nu era pregătit pentru asemenea condiții.
4. Iarna rusească – „generalul” de temut: Toate marile invazii s-au împotmolit la venirea iernii. Temperaturile coborau sub -25°C. Soldații mureau înghețați, moralul se prăbușea, iar ofensiva se oprea. Rușii, însă, erau pregătiți. Trupele siberiene luptau cu eficiență în ger și zăpadă, provocând pierderi grele invadatorilor.
5. Rezistența și resursa umană uriașă: Rușii au avut mereu o capacitate de regenerare remarcabilă. Chiar și după pierderi de milioane, au reușit să formeze noi armate și să contraatace. În plus, patriotismul, propaganda și măsurile dure au mobilizat soldații pentru lupte disperate, mai ales la Moscova și Stalingrad.
